AUREL C. POPOVICI

Filosof politic şi politolog, publicist, profesor, scriitor

 
AUREL C. POPOVICI

***

Aurel C. Popovici, Chestiunea Naţionalităţilor, Modurile Soluţiunilor Sale în Ungaria

Aurel C. Popovici, Chestiunea Naţionalităţilor, Modurile Soluţiunilor Sale în Ungaria"

***

Revista Sămănătorul

Revista Sămănătorul"

***

VIAŢA, ACTIVITATEA ŞI OPERA

       Aurel C. Popovici s-a născut la 4 octombrie 1863, în Lugoj, Jud. Timiş, dintr-o familie de preoţi, originară din comuna Cireşu. A urmat clasele primare în oraşul natal, locuind la unchiul său, Cojocarul Constantin Popoviciu. A încercat apoi, după dorinţa mamei sale, să urmeze Şcoala de Comerţ, tot în Lugoj, dar nu a manifestat nicio tragere de inimă în această direcţie. Aici a avut şi prima încăerare "politică" cu colegii maghiari! Atunci a plecat la Braşov, unde s-a înscris la liceul românesc. După trei ani a primit bursa Emanuil Gojdu şi a plecat la Beiuş, unde în 1884 şi-a trecut examenul de bacalaureat. Se hotăreşte să studieze medicina şi se înscrie la Facultatea din Viena.
       Ȋncă de pe băncile şcolii, Aurel C. Popovici s-a afirmat nu numai ca un bun român, ci şi ca un neînfricat luptător pentru cauza naţională. Suferinţele şi nedreptăţile văzute, trăite şi îndurate de neamul românesc pe pământul strămoşesc, îl vor urmări toată viaţa.
       Din Viena pleacă la Graz, urmând tot medicina, dar se înscrie şi la filosofie. Ȋn luna martie 1982, răspunzând atacurilor studenţilor maghiari, Aurel C. Popovici publică în numele studenţilor români, faimoasa REPLICĂ, tipărită în cinci limbi (română, franceză, engleză, italiană şi germană): LA QUESTION ROUMAINE EN TRANSYLVANIE ET EN HONGRIE. REPLIQUE DE LA JEUNESSE ROUMAINE UNIVERSITAIRE DE LA TRANSYLVANIE ET DE LA HONGRIE, A LA RESPONSE FAITE PAR LA JEUNESSE MAGHYARE DES ACADEMIES HONGROISES AU "MEMOIRE" DES ETUDIANS UNIVERSITAIRES DE ROUMANIE.
       Această broşură s-a tipărit în 20.000 de exemplare şi a fost împărţită în toată Europa. Ea conţinea şi o hartă a Austro-Ungariei şi a României, H. Kiepert, (Viena, Budapeste, Graz, Cluj, 1892).
       REPLICA a servit de atunci, multor istorici, publicişti străini, ca izvor documentar în chestiunea atât de încâlcită a naţionalităţilor din imperiul austro-ungar.
       Atât tonul cât şi conţinutul acestei lucrări a avut darul de a înfuria ginta maghiară. Deşi acest studiu n-a purtat nume de autor - fiind un strigăt de durere al neamului românesc - presa maghiară a cerut confiscarea şi distrugerea acestei broşuri.
       Aurel C. Popovici a fost arestat la Predeal pe ziua de 27 august 1892, ca răspânditor al Replicei. Ridicat şi dus la Cluj, închis şi condamnat de către Curtea cu Juraţi, la patru ani închisoare, la 5000 de coroane amendă şi la toate cheltuielile de judecată. Nemulţumită presa maghiară a cerut revizuirea procesului şi condamnarea la munca silnică a presupusului autor.
       Ideea lui Aurel C. Popovici a fost ca poporul român din Transilvania să se manifeste printr-o puternică prezenţă la Viena, ca să atragă luarea aminte a occidentului, asupra luptelor dintre diferite naţiuni conlocuitoare din Ungaria. De aceea el a stăruit ca Memorandumul să fie prezentat împăratului printr-o delegaţie de o mie de români.
       Ȋn luna mai 1893, delegaţia românească a sosit la Viena. ȊMPĂRATUL ȊNSĂ NU A PRIMIT ACEASTĂ DELEGAŢIE, venită să-şi spună păsul, să-şi strige durerea... Guvernul Ungariei avusese grijă ca să convingă pe suveran ca să nu primească "lăcrămaţia" Românilor! Aurel C. Popovici a ştiut deci că "drăguţul de împărat", n-a vrut să vadă, să asculte delegaţia romnească, dar n-a apucat să ştie CE soartă a avut jalba?... Doar în 1919, când Armatele Regale Române au ocupat Budapesta, un ofiţer român a găsit într-o cancelarie, PLICUL NEDESCHIS! Plicul purta doar menţiunea: "ad acta"! ... Sinistră atitudine împărătească!...
       Ca membru în Comitetul Naţional, Aurel C. Popovici avea să fie judecat şi condamnat acum şi în procesul Memorandumului, şi s-ar mai fi procopsit cu încă câţiva ani de închisoare de stat! Dar Comitetul Partidului Naţional Român, în două şedinţe, a hotărît ca tânărul luptător să fie trecut în străinătate, spre a putea duce lupta mai departe. Obţine învoirea de a fi pus în libertate provizorie, pe termen de 14 zile, depunând o garanţie de cinci mii de coroane. Totul era gata, şi el a putut să treacă graniţa - cu voia lui Dumnezeu - însoţit de bunul său prieten lugojan, VALERIU BRANIŞTE.
       Fugarii trec prin Ungaria, Austria şi ajungând în Italia, ei se despart, V Branişte întorcându-se în Transilvania. Aurel C. Popovici trece în Elveţia, apoi în Franţa.
       Ceva mai târiu se îmbarcă la Marsilia pe un vapor de marfă francez, cu care ajunge la Galaţi. Ȋn portul românesc el este primit de o delegaţie a guvernului român, în frunte cu IONEL GRĂDIŞTEANU, spre a înlesni formalităţile de intrare ale fugarului politic.
       Ȋn sufletul tânărului refugiat politic hotărîrea era luată cu o dârzenie ca niciodată: să lupte toată viaţa prin vorbe şi prin scris pentru drepturile vitale ale neamului românesc de peste munţi, atât de greu încercat.
       Stabilit în Bucureşti - fostul student în medicină şi veşnicul luptător pentru o cauză sfântă şi dreaptă - aceea a afirmării neamului românesc pe pământ strămoşesc - îşi asigură traiul funcţionând ca profesor de igienă la Institutul de Fete Bolintineanu, de la şosea, ca profesor de limba germană la seminarul Nifon Mitropolitul şi la Şcoala de Război. Mai târziu a fost numit profesor de limba engleză - învăţând singur această limbă - la Liceul Mihai Viteazul.
       Toată viaţa, Aurel C. Popovici a desfăşurat o bogată activitate publicistică, atât în ţară cât şi în străinătate, fiind corespondentul a mai multor ziare şi reviste din presă europeană. A publicat manuale didactice de limba germană pentru tot cursul liceului. A scos şi condus cotidianul; "ROMÂNIA JUNĂ", ziar ce n-a vieţuit decât un an! A condus o vreme revista "SĂMĂNĂTORUL", în care îşi publica articolele de fond, iar câteodată unele noţiţe le iscălea: ION TALPĂ. Ȋn 1900 a publicat o mică colecţie de proverbe şi maxime, străine şi româneşti: VORBE ȊNŢELEPTE. Ȋmpreună cu Filip, Gheorghe Moroianu şi Tălăşescu a înfiinţat tipografia: MINERVA.
       Ȋn 1906 a tipărit la Leipzig în limba germană, vestita sa lucrare: DIE VEREININGTEN STAATEN VON GROSSOESTERREICH, idei împărtăşite de către arhiducele Franz-Ferdinand al Austriei. Cartea de 424 de pagini, a apărut în editura B. Elischer. I-a fost foarte greu, ca să găsească o casă de editură - directorii dându-şi seama că nu este o lucrare pe placul celor mulţi, nici pe placul celor mari. Şi într-adevăr, pe când manuscrisul era sub tipar, a primit mai multe înştiinţări: Ungurii îi ofereau o mare sumă de bani ca să nu scoată cartea! îar puternicul "Consortium Mannesmann-Eisenindustriewerke" din Dusseldorf, TELEFONASE (nu le dădea mâna să scrie) în acelaşi sens, adică să nu publice cartea, zicând: "Bei uns spielt das Geld keine Rolle!..." Acestea sunt sforile care trag politica mondială...
       Ȋn 1910 a publicat în editura Minerva: NAŢIONALISM SAU DEMOCRAŢIE, 375 de pagini. Subtitlul era: O CRITICĂ A CIVILIZAŢIUNII MODERNE. Ar fi trebuit să urmeze un al doilea volum: RENAŞTEREA NAŢIONALĂ. Manuscrisul încredinţat editurii Socec a fost refuzat, pe motivul că - Nu este un succes de librărie. El nu a fost înapoiat, îl putem considera ca pierdut.
       Pe la 1920, prietenul Simion Mehedinţi s-a ocupat cu editarea la Cartea Românească a manuscrisului rămas: CĂLĂUZA FERICIRII, adică ȊNVĂŢĂTURA VIEŢII DUPĂ SFÂNTA EVANGHELIE şi DUPĂ POVĂŢUIRILE BOERULUI IORDACHE GOLESCU, cu o prefaţă de profesorul Mehedinţi.
       Ȋn 1912 fiind suferind şi-a luat un concediu şi a plecat la Viena. Aici în înţelegere cu Franz-Ferdinand, a scos revista săptămânală: Gross-Osterreich, ce a făcut mare vâlvă în sferele politice.
       Primul Război Mondial l-a prins în Belgia. S-a întors îndată la Viena, de unde în grabă s-a refugiat în Elveţia, oprindu-se întâi la Zurich. Alexandru-Vaida venise să-l vadă şi amândoi s-au stabilit la Geneva. Aici Aurel C. Popovici a prelucrat REPLICA în limba franceză, ca să lămurească opinia publică. Dorinţa lui era să plece la Paris, dar n-a mai apucat. Manuscrisul a fost publicat doar în 1918 în editura Payot la Lausanne, cu o prefaţă de Nicolae Petrescu-Comneni şi poartă titlul: LA QUESTION ROUMAINE EN TRANSYLVANIE ET EN HONGRIE. Această lucrare a servit spre orientare la Conferinţa Păcii la Paris.
       Aurel C. Popovici, bolnav de diabet şi îndurerat de veştile ce le primea de peste tot, s-a stins la Geneva la 10 februarie 1917. A fost înmormântat în Cimitirul Sf. Gheorghe din Geneva.

Pe piatra mormântului sunt săpate cuvintele:
AUREL C. POPOVICI
1863-1917
Patriote roumain - mort pauvre

LUCIA A. POPOVICI, Geneva

*** *** ***

AUREL C. POPOVICI, Spicuiri, Revista DRUM Anul 4 Nr1 ianuarie-martie 1968

AUREL C. POPOVICI, "Spicuiri", Revista "DRUM" Anul 4 Nr.1 ianuarie-martie 1968

*** *** ***

AUREL C. POPOVICI, Mormântul şi Statuia din Geneva

*** *** ***


Despre AUREL C. POPOVICI

       Când a luat drumul exilului (n.n. Din Transilvania, - Ungaria, Austria, Italia, Elveţia, Franţa, - în final ajungând la Bucureşti), Aurel C. Popovici, a plecat cu un mandat imperativ din partea conducerii Partidului Naţional, pe care şi l-a asumat: să continue activitatea de demistificare a politicii guvernelor ungureşti în raport cu naţionalităţile, incluzând în această sferă şi critica dualismului ca fundament constituţional al monarhiei habsburgice. Aurel C. Popovici era mai util mişcării naţionale în libertate, decât ca martir între gratiile închisorii.
       Primele semne ale îndeplinirii mandatului său au fost Conferinţa de la Ateneul Român din ianuarie 1894, transformată în broşura Principiul de naţionalitate, urmată în martie 1984 de eseul Cestiunea naţionalităţilor şi modurile soluţionării sale în Ungaria, tipărit la Sibiu, în Institutul tipografic T. Liviu Albini, acelaşi în care se realizase prima ediţie a Replicei, cu doi ani mai înainte.

Vasile CRIŞAN  

       Viaţa sa aici (n.n. la Bucureşti) poate servi drept exemplu tuturor românilor din alte părţi care ajung să se aşeze pe pământul acesta slobod al României. Dl Popovici nu a bătut monedă din jertfele şi pierderile îndurate de dânsul dincolo, pentru izbânda cauzei neamului; n-a cerut împământănirea, păstrându-se pentru Ardealul său.
       Nu s-a pierdut în mulţimea oamenilor, care se înşiră, nume vii, suflete moarte, în catastivurile de robie a cluburilor; n-a vânat nicio situaţiune de bani, nicio situaţiune de gloriolă în viaţa noastră de aici.
       A avut puterea de a trăi aceşti zece ani de zile, care i-au desăvârşit fiinţa, dându-i o mai mare bărbăţie şi putere de a înfrunta, muncind în imprejurări foarte obositoare şi grele, ca profesor la şcoli particulare, unde şi-a înţeles menirea cu totul altfel de cum şi-o înţeleg dădătorii de note ieftine obişnuiţi pe acolo.

Nicolae IORGA  

       Aurel C. Popovici a fost un mare luptător, înarmat cu o deosebită pregătire filosofo-politică, care şi-a dedicat viaţa instaurării drepturilor istorice şi teritoriale ale Transilvaniei, ca parte a României.
       Gândirea lui politică a fost orientată spre naţionalism şi federalism. El a fundamentat prin analize istorice, conceptul naţionalismului românesc şi cel a federalismului european.
       A susţinut cu orice ocazie, că delimitarea naţionalităţilor este posibilă şi binefăcătoare. Referindu-se la unirea Transilvaniei cu România, a susţinut că nici criteriile lingvistice ale minorităţilor nu pot împiedica acest proces. Aurel C. Popovici a socotit că naţionalităţile conlocuitare, nu vor rămâne nişte colonii izolate, şi că în timp vor dispare, dar vor avea garanţii de autonomie şi drepturi conform tradiţiei lor.
       El apreciează că între România şi Ungaria există o comunitate de interese. Contradicţiile nejustificate, care agită vrajba între ele trebuie să dispară şi să fie înlocuite de întâlniri pline de raţiune, dorinţă de înţelegere, respect, solicitudine şi chiar dragoste. Astfel este posibil asimilarea naţionalităţilor cu statul; vor dispare barierele psihologice şi morale dintre naţionalităţi.

Alexandru TOMESCU  


Pentru arhiva EXILUL CREATOR apasati aici.
ALTERNATIVA / THE ALTERNATIVE / L'ALTERNATIVE - Politica, cultura, stiri, publicitate