ÿþ<html> <head> <title> ALTERNATIVA - EXILUL CREATOR - BASIL (VASILE) MUNTEANU </title> <meta name="keywords" content="alternativa, THE ALTERNATIVE / L'ALTERNATIVE, alternativaonline, EXILUL CREATOR - BASIL (VASILE) MUNTEANU, Virgil IERUNCA, Eugen LOZOVAN, D. C. AMZR, Mihai NICULESCU "> <meta http-equiv=Content-Type content="text/html; charset=windows-1252"> <SCRIPT LANGUAGE="JavaScript"> <!-- IMAGE01= "on.gif" IMAGE02= "off.gif" function imgover(imgname){ imgname.src = IMAGE01 } function imgout(imgname){ imgname.src = IMAGE02 } //--> </SCRIPT> </head> <body bgcolor="#fffff0" link="#660000" vlink="#330066"> <center> <table width="650" cellpadding="2" cellspacing="0" style="border: 0 solid black;"><tr><td><div align="justify"> <center> <font face="arial" size ="7">BASIL (VASILE) MUNTEANU</font><br><hr> <font face="verdana" size ="5">Critic, istoric literar _i comparatist</font><p> </center> <table width="300" cellpadding="2" cellspacing="0"align= "left" style="border: 1 solid black;"> <tr><td bgcolor="#F0EFEF"><div align="justify"> &nbsp;<br> <center><img src ="images/BasilMunteanuEC.jpg" width="250" height="312" border="0" alt="BASIL (VASILE) MUNTEANU"></center><p> <font face="arial" size ="2"> &nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;Basil (Vasile) Munteanu s-a nscut la Brila în 9 noiembrie 1897. Obcine bacalaureatul în 1916 _i un an mai târziu devine sublocotenent. Absolv în cadrul Universitcii din Bucure_ti filologia modern (franceza) cu  magna cum laude (1920). Este bibliotecar la Biblioteca Academiei _i apoi membru al ^colii Române din Fontenay-aux-Roses, condus de Nicolae Iorga (1923-1925). <br> &nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;Întors în car, (1939) î_i ia doctoratul în litere la Universitatea din Bucure_ti, devine membru corespondent al Academiei Române _i titularul Catedrei de Limb _i Literatur Francez (dup moartea lui Charles Drouhet). <br> &nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;Pleac pentru totdeauna, la Paris (1946), împreun cu socia Emanuela (Episcopescu). Ocup funccia de director adjunct al ^colii Române din Fontenay-aux-Roses, devenind _i membru al <i>Centre National de la Recherche Scientifique.</i> Din 1952 este secretar de redaccie al <i>Revue de Littérature Comparée.</i><br> &nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;Se stinge din viac la 1 iulie 1972, Paris. <br> <b>OPERA:</b> A debutat ca poet (anii primului rzboi mondial), în publicaciile Letopiseci, Flacra, Viaca Nou, Cuget Românesc. A publicat: <i>Le problme du retour a la nature dans les premiers ouvrages de Senancour,</i> Paris, 1924; <i>Panorama de la litterature roumaine contemporaine,</i> Paris, 1938 (trad. engleza, germana, italiana, român _i portughez); <i>De la metod la cunoa_tere literar,</i> Bucure_ti, 1941; <i>Un vizionar al latinitcii. Latinitatea, Franca _i sufletul autohton în concepcia lui Ovid Densusianu,</i> Bucure_ti, 1945; <i>Permanence franceze,</i> Bucure_ti, 1946; <i>Constantes dialectiques en litterature et en histoire: problemes, recherches, perspectives,</i> Paris, 1967; <i>Solitude et contradictions de Jean-Jacques Rousseau,</i> Paris, 1975; <i>Corespondence,</i> Ed. Ethos, Paris, (sub îngrijirea sociei) 1979; <i>Ante saeculum.</i> Fantezii panteiste, (ed. de E. Lozovan _i Ruxandra D. Shelden), Cleveland, 1993; <i>Permanence române_ti.</i> Discursuri _i portrete, (ed. de E. Lozovan _i Ruxandra D. Shelden), Cleveland, 1994. <br> </td></tr> </table> <center> <b><font face="verdana" size ="3">CULMILE LITERATURII ROMÂNE^TI MODERNE</font></b></center><p> <font face="arial" size ="3"> &nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;Rareori destinul unei literaturi a coincis a_a de perfect cu destinul naciunii sale. Transformrile literaturii _i naciunii române în secolul XX au fost determinate de acelea_i evenimente istorice: cele dou razboaie mondiale, cu implicaciile lor complexe _i consecincele lor adânci. Este sigur c în Romania se gândea, se simcea, se scria <i>altfel</i> înainte _i dup 1920, înainte _i dup 1944. De dou ori în decursul unei jumtci de secol, literatura româneasc _i-a modificat stilul, orientarea, finalitatea _i, în mare msur, concinutul, conform cu exigentele unor noi condicii politice _i sociale. S-au întâmplat atunci dou fundamentale rsturnri de pozicii, cu atât mai determinante, cu cât interesau o literatur în plin proces de formacie. <br> &nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;Tratatul de la Trianon încheia, în 1919, epoca <i>eroic</i> a neamului _i literaturii romane_ti. Se împlineau atunci aproape dou milenii de când Daco-Românii de la gurile Dunrii luptau s-_i asigure continuitatea, s-_i pstreze limba _i identitatea ereditar. Se _tie asprimea condiciilor în care poporul român s-a strduit s dureze la porcile orientale ale Europei, la rscrucea tuturor cilor de migracie _i de invazie. A fost, precum s-a spus, un "miracol" istoric. De_i aceste adevruri au devenit locuri comune, ele trebuiesc repetate aici, fiindc pun în evidenc anumite particularitci de mare prec. <br> &nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;În primul rând, excepcionala vitalitate a unei rase dotate cu o necrezut putere de asimilare. Începând din secolul VI, massele slave au asaltat-o dar n-au putut-o înstrina. Când se vorbe_te de România ca de o car "balcanic", se comite un abuz de cuvinte. Ea _i-a pstrat originalitatea sa proprie, legat de Carpaci, nu de Balcani, de câmpiile Dunrii, nu de stepele Donului. Incapacitatea de aderenc a românului la slavism, reiese clar din faptul c el reaccioneaz altfel decât slavul în faca marilor împrejurri, ca gânde_te dup norme racionale, evident latine, c nu cunoa_te anumite dezlncuiri, becii, risipiri _i contradiccii funciare, a_a de caracteristice masselor ruse _i eroilor lui Dostoievski. <br> &nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;Totu_i anumite "valori" de ordin autohton au temperat racionalismul latin al românului, la care se percepe, într-adevr, un sens al misterului _i al nemrginirii greu de afat în temperamentul latinului clasic. Aceste nuance i-au colorat întru câtva limba _i mai ales stilul. Întru cât prive_te limba, contingentul lexical slav absorbit de limba român nu prezint, în sine, decât o semnificacie relativ, de vreme ce i s-au impus legile unei morfologii perfect latine. Dar "stilul" românesc prezint modulri _i armonii caracteristice, o mare capacitate de a capta concretul _i de a opera infinite fuziuni metaforice între concret _i spiritual: tendince _i ca¬litci a cror origine va trebui poate c utat, mai pucin în conviecuirea cu slavii, decât în contactul permanent al crnimii cu natura creatoare _i cu fenomenele cosmice. Lingvistica _i mai ales stilistica diferencial sau comparat vor trebui într-o zi s preci¬zeze aceste izbitoare particularitci ale limbii _i stilului românesc. <br> &nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;Instinctul permanent de diferenciere fac de mediul slav _i oriental devenise în secolul XIX o voinc con_tient _i militant. Românii au trait atunci o pre-rena_tere politic _i literar, care s-a înfptuit datorit unei patetice cautri de apropiere cu Occi¬dentul latin. A fost o mi_care constant, cu dublu sens: evadarea spiritual din mediul atâtor vechi suferince, _i transformarea ra¬dical a acestui mediu, prin împmântenirea condiciilor occiden¬tale de existenc _i de gândire. S-au importat din Occident, val-vârtej, cu sau fr discernmânt, institucii politice _i sociale, mode moravuri, moduri de viac, genuri _i teme literare, curente de filosofie _i de art, forme de expresie, o întreag viziune a lumii în contrast violent cu viziunea oriental. <br> &nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;În cursul acestei pre-rena_teri, românii izbutiser s-_i creeze concomitent un stat nacional, o literatur modern, o limb literar. Pentru prima oar în is¬toria lor, ei se integrau, nu în Orientul Europei, ci in Europa îns_i. <br> &nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;Dar, dedesubtul importaciilor occidentale - cu inevitabile vicisitudini, zugrvite pe viu de Caragiale -, fondul local î_i afirma _i el virtucile latente, ca o contrapondere. Trecutul nacional, cu nefe¬ricirile, dar _i eu eroismul su; tranul, eu vechea sa civilizacie _i eu tezaurul sau folcloric; natura îns_i, cu peisagiile _i particularitatile ei locale - toate aceste date se impuneau nu numai ca teme literare, dar _i ca fapte de con_tiinc. Expresia lor literar cea mai perfect s-a cristalizat în opera de povestitor _i de memorialist a lui Ion Creang _i in poezia lui Mihail Eminescu. Secolul XIX, prelungit oarecum pân la primul razboi mondial, se caracterizeaz la noi printr-o constant încercare de sintez, mai totdeauna precar, a elementelor locale _i occidentale. <br> &nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;Romania Mare, rezultat al primului rzboi mondial, veni s modifce aproape radical premisele literaturii _i politicii româ¬ne_ti. Integrarea în complexul european devenea un fapt împlinit. Pentru prima oar, românii erau chemaci s triasc, sub toate raporturile, în condicii de autohtonie _i de maturitate. O serie de reforme democratice îndreapt acum ctre literatur un public cititor mai larg _i mai exigent. La baza ei struie înc ecuacia <i>Occident-Autohtonism</i> de odinioar, dar termenii se modific. Occidentul nu mai figureaz idealul imperios _i abstract, mitul patetic la care visaser atâtea generacii. El _i trimite acum mesagerii si cei mai buni - scriitori, conferenciari, arti_ti -, ba chiar se ins¬taleaz la faca locului: Franca, Anglia, Italia, Germania, organi¬zeaz în Romania "Institute" permanente, dotate cu biblioteci, cu _coli, cu profesori. Simbolismul, a crui influenc persist, e con¬curat acum de expresionism, apoi de suprarealism. Devenit familiar, Occidentul î_i pierde îns unitatea _i autoritatea de odinioar Supus judeccii critice _i selecciunii, el nu mai ofer decât un termen de referinc _i de comparatie, prestigios înc, desigur, dar nu determinant. Cci dincolo de occident, apar acum alte culmi: conceptele de "om", de "umanitate", devin termeni de ideologie literar _i teme de inspiracie liric. <br> &nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;Cellalt termen al ecuaciei, autohtonismul, sufer modificri de aceea_i natur; se, adânce_te _i se precizeaz. <br> &nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;Situat între ace_ti doi termeni contradictorii, noua literatur româneasc nu se mulcume_te exclusiv nici cu unul, nici cu celalalt. Ea nu mai opereaz simple transpozitii de valori occidentale _i strine. Nociunea îns_i de "imitacie" a devenit odioas. În centrul criticii _i ideologiei literare, ca _i în con_tiinta scriitorului, se ins¬taleaz acum nociunea, opus, aceea de "creacie", nociune _i cuvânt magic, pe care le vedem aprând la fiecare pas în revistele _i eseurile vremii. <br> &nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;Mai caracteristic înc este modul cum se concepe aceasta crea¬cie, _i anume ca o sintez a polaritacii de care vorbeam. Se petrece un proces de dubl adaptare: adaptarea unui vast material strin la optica local; înlcarea la nivel european a fondului local de sensacii, de instincte, de modalitci existenciale. Nimic mai intere¬sant de observat decât felul cum simbolismul francez se altoi_te pe viziunile _i sensibilitcile locale în desperrile unul Bacovia, în fanteziile acrobatice ale unui Minulescu, în tablourile unor mai tineri, înc mai aproape de noi. Aceea_i observacie se poate aplica altor curente contrmporane împmântenite miraculos în solul nostru crnesc _i folcloric. Pretutindeni, la limita celor dou lumi, cea local _i cea universal, se petrec cele mai fantastice jocuri de muzicalitate _i de coloare. Întreg arhaismul nostru milenar capt accente adânci _i semnificacii eterne. <br> &nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;Genurile prin care literatura româneasca se înalc astfel, între 1920 _i 1944, la universal _i la uman, rmâneau cele care deve¬niser tradicionale de un secol, adic, pentru motive pe care nu le voi defini acum, nu teatrul, nici romanul, ci povestirea _i poemul liric. Întru cât prive_te povestirea, în afar de Panait Istrate, a crui amintire struie înc, cel putin în strintate, zece nume ne vin în minte, confirmând excepcionala strlucire a "nuvelei" la noi. Se poate afirma fr exagerare c România, format de o lunga tradicie de transmisiuni <i>nu scrise, ci orale,</i> este o car care "se poveste_te" fr încetare, ca de la ureche la ureche. <br> &nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;Calitatea lirismului nostru de ieri este _i mai evident. Am druit Europei contemporane cel putin doi dintre cei mai mari lirici ai si, demni sa figureze alturi de Rilke, de Valéry, de Clau¬del. Ca orice mare lirism, cel românesc se întemeiaz pe esencial, adic pe problemele mari ale omului, probleme de ordin, nu psihologic _i sentimental, ci <i>metafizic.</i> Lirismul român ofer totdeauna spectacolul zguduitor al cutrii de sine. El încearc prin toate mijloacele s-_i regseasc identitatea pierdut, s-_i defineas¬c personalitatea, <i>s se cunoasc</i> în raporturile sale cu restul universului. Lirismul su devine astfel un mod de cunoa_tere, nu nu-mai al cunoa_terii de sine, ca individ încadrat în dimensiunile existencei, iubirii _i morcii, dar al cunoa_terii cosmice. De aici îmbttoarea ambianc fizic în care se scald personalitatea poe¬tului. În poezia sa, natura _i peisagiul î_i desfsoar cele mai somp¬tuoase prestigii, printr-o extraordinar profuziune sensorial de colori, de sunete, _i printr-o infinit simfonie de corespondence psiho¬fizice, unde sufletul _i, natura ambiant _i cosmic au fuzionat a_a de perfect, încât limitele care le separ nu se mai pot distinge. To¬tul sufer astfel fantastice transfigurri: sufletul _i personalitatea sunt interpretate în termeni cosmici, iar cosmosul se transpune _i se transfigureaz în uman. Dramele suflete_ti ale poetului se desfsoar astfel în cadrul unui fabulos <i>monism</i> care-i împrumut sensuri _i rezonance capabile s reînoiasc integral viziunea modern a existencei. Iar toate aceste înalte visuri _i speculacii lirice comport o autenticitate, o ingenuitate, o frgezime de genez biblic. <br> &nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;Pe cile acestui lirism metafizic, literatura României-Mari se adâncea în chiar substratul umanitcii _i se înalca pe culmi înc neatinse la noi. <br> &nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;A_a, a fost pân mai ieri. Spun aceasta cu durere, cu îngrijorare. Dar evocarea triumfului de ieri, artându-ne cât am pierdut, tinde s devin, printr-un proces sufletesc foarte normal, un impuls mai mult ctre recâ_tigrile de mâine, atunci când, odat mai mult, ora dreptcii va suna în istoria neamului nostru ocelit în suferinc. <p> <center>*** *** *** </td></tr> <tr><td bgcolor="#F0F3F0"><div align="justify"> <font face="helvetica" size ="4"><b> Despre Basil MUNTEANU _i opera sa:<p></b> <font face="helvetica" size ="2"> &nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;Într-adevr, pentru pucini exilul a însemnat - ca pentru Basil Munteanu - un trâm de suferinc în demnitate, un cadru de reconstruire ideal a României pierdute in noaptea totalitar. Omul acesta care _i-a francizat numele - poate _i pentru faptul de a fi trit cea mai mare parte din viac in Franca - rmsese, de fapt, un Român integral, unul dintre acei intelectuali autentici care nu s-au lepdat de România, ru_inându-se de ea, ca de o rud srac, de îndat ce nu le-a mai putut oferi o situacie sau un confort sentimental. Ceea ce explic de ce, paralel cu studiile sale despre literatura francez, care l-au pasionat de totdeauna, Basil Munteanu n-a încetat s fie obsedat de valorile spirituale române_ti. Este în acest itinerariu intelectual o destoinicie etic ce trebue subliniat pentru c ea situeaz o vocacie _i define_te un caracter. <h6 align="right">Virgil IERUNCA</h6> &nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;...Capul leonin al lui Basil se legãna a durere. Ne-am ridicat _i am plecat: cerul era închis. N-am luat ultimul vaporetto _i încet, pe jos, ne-am îmbãtat împreunã de nectarul secret al Veneciei. Am traversat Canal Grande la Ponto del Rialto. ^i acolo silueta lui Basil a dispãrut în noaptea fãrã zori a amintirii mele. Desigur în anii ce au urmat au mai existat mesaje scurte _i multe convorbiri telefonice. Dar figura, _i glasul sãu acolo au rãmas pentru mine în cetatea Dogilor care ne-au dispretuit _i pe care totu_i nu putem sã n-o învãluim în patima inimii noastre. <h6 align="right">Eugen LOZOVAN</h6> &nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;Impozantul volum aprut în 1979 la Editura ETHOS, Ioan Cu_a, Paris, sub îngrijirea Doamnei Emanuela Munteanu, cuprinde în 675 pp. 673 scrisori de proporcii diferite, cele mai multe (116) dela Vasile Bncil, fost coleg de _coal _i de studii, amândoi brileni, la care se adaug, numai in cazul lui Bncil, 61 din partea lui Munteanu, dup care urmeaz, în ordine cantitativ: 79 dela Grigore Nandri_, 67 dela Charles Drouhet, fostul profesor de limba _i literatura francez la Universitatea din Bucure_ti, care _i-l dorea pe Munteanu succesor la catedr, cum s-a _i întâlmplat în ianuarie 1940; apoi: 61 dela Nicolae Cartojan, câte 57 de la C. C. Giurescu _i Scarlat Lambrino, 50 de la AI. Busuioceanu. Lucian Blaga e prezent cu 39 scrisori, Sextil Pu_cariu cu 17, Nichifor Crainic _i C. Rdulescu-Motru cu câte 8, Tudor Vianu Cu 3. În total numrul corespondencilor se ridic la 29, avându-l, oarecum ca numitor comun, pe Basil ca al treizecilea...<br> &nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;Cele 30 de corespondence sunt o adevrat comoar de informacii despre autorii lor _i, ca atare, un precios izvor de documentare pentru istoria culturii române dintre cele dou, rzboaie mondiale. <br> &nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;Problemele _tiincifice priveau în primul rând, critica literar _i literatura în genere, precum _i filosofia, pe care Munteanu o includea în studiile _i lucrrile sale de  literatur comparat <h6 align="right">D. C. AMZR</h6> &nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;Timp de _ase luni, în 1965, îi telefonam sptmânal _i ne vedeam cel pucin o dat pe lun, seara, în apartamentul socilor Munteanu. Dup cin, unde avusesem prilejul s admir talentul culinar al distinsei amfitrioane, discutam cu Basil Munteanu chestiuni relative la antologie _i, fire_te, despre problemele exilului...<br> &nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;^tiam c, în tinerece, profesorul publicase poezii _i l-am întrebat dac nu i se face dor s mai scrie. "Ba da", mi-a rspuns, ,,a_ tot scrie uneori zile întregi - _i mi-a artat, oftând, dou teancuri de crci, pe birou: "Uite, toate acestea trebuie s le trimit, pentru a fi recenzate, unor colaboratori ai revistei, potrivit cu specialitatea fiecruia - _i cu câte o scrisoare de recomandare, ca s-i stimulez"... E ultima întâlnire la Paris, cu Basil Munteanu, de care mi-aduc aminte. La înapoiere, în metrou, mi-a venit în gând epitaful pe care _i-l fcuse Paul Valéry: "Ci-gît moi, mangé par les autres". Era precul celebritcii, pe care a fost nevoit s-l plteasc poetul solicitat s scrie tot felul de prefece _i introduceri. <h6 align="right">Mihai NICULESCU</h6> </font> <hr> </td></tr> <tr><td></center> <IMG NAME="IMAGE01" SRC="off.gif" WIDTH=10 HEIGHT=10 BORDER=0> Pentru arhiva<b><A HREF="exilul creator.html" onMouseOver="imgover(IMAGE01)" onMouseOut="imgout(IMAGE01)"> EXILUL CREATOR</a></b> apasati aici. <center> <FORM ACTION="../cgi-bin/mycgi.pl" NAME="myform"> <BUTTON NAME="go" TYPE="input" onclick="origina()" ><STRONG>Home</STRONG></BUTTON> </FORM> <script language=javascript> function origina() { parent.location.href="index.html" } </script> <SCRIPT TYPE="text/javascript"> function blinker() { if (document.forms.myform.go.style.color == 'blue') document.forms.myform.go.style.color='red'; else document.forms.myform.go.style.color='blue'; setTimeout('blinker()',500); } blinker() </SCRIPT> </td></tr> <tr><td align= "center">ALTERNATIVA / THE ALTERNATIVE / L'ALTERNATIVE - Politica, cultura, stiri, publicitate </center> </td></tr></table> </body> </html>