Silvana Cojocăraşu  
 
 
 
 
 
 
 
Silvana Cojocăraşu

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 

Odă prezentului

Aici nu mai locuieşte nimeni.
Am încuiat şi-am plecat.
Un lacăt mare a rămas ferecat
să ţină închise angoasele mele.
Tăcerea s-a lăsat.
Nu mă mai căutaţi, v-am explicat,
totul e încuiat, gata, am plecat.
Am şi uitat de când totul s-a terminat,
am pus punct. Sfârşit. Şi-am plecat.
E ca şi cum aici nimeni niciodată n-a stat
sau dacă a fost, demult, s-a uitat.

E mai bine aşa, sunteţi mulţumiţi,
sau măcar zâmbiţi, sunteţi mai fericiţi?
Acum pe cine mai pândiţi
pe după perdele, pe trepte, pe alee,
v-aţi înecat cu vorbele rele
v-aţi cocoşat de gândurile grele
v-aţi scos ochii nopţile, cu întunericul din ele?

Pardon, faceţi loc, vă rog, vreau să trec.
Vă opriţi puţin din scuipat?
Cojile voastre de seminţe au invadat asfaltul şi buruienile
sufocă insulele, ţărmurile, fluviile, oceanele,
Doamne, ce bine că plec
să nu mai văd grămezile de mucuri de ţigări
jilave şi acre
gumele de mestecat din guri hidoase
întinse între degetele de la picioare,
rânjetele de sub glugi vulgare
excrementele câinilor voştri
încinse de soare pe trotuare
ce bine că n-am să vă mai văd
am închis şi-am plecat.
Rămâneţi voi, să păziţi lacăte ruginite
să scuipaţi coji de seminţe
să plimbaţi câini care seamănă cu voi
şi copii care seamănă cu eroi mutilaţi de război
copiii voştri, care scuipă seminţe ca şi voi,
care mâine şi ei, la rândul lor, ca şi voi,
vor fi geniali generali fără război.

Ah, să nu uit: pregătiţi pomenile, colivele, bocitoarele,
popi cu bărbi lungi v-aşteaptă lihniţi
să le spălaţi cu lacrimi mincinoase altarele
să le sărutaţi cu pocăinţă poalele
să vă târâţi în jurul bisericilor hârşâindu-vă coatele
să vă-nghesuiţi să sărutaţi moaştele
să spargeţi icoanele
să-ncingeţi printre morminte grătarele.
După voi vor rămâne coji de seminţe strânse-n tranşeele generalilor.

La casa inimii mele uşa se deschide larg
şi lumina pătrunde perfectă.
 
 

*** *** ***

Ioan Mirea  
 
 
 
 
 
Ioan Mirea

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
FLAMINIA

Mai mult nu se poate
braţele să-ntinzi -
corzile din pietre
se-ntorc la perete
vise - melodii pe trepte.

Dacă vrei să-ntâmpini
umbrele din apă
carnea lor în erburi
roagă-te să-ncapă.

De vei auzi
Vânturile-n plante
visul să-l îngropi
luat de vijelie
ca pe-o jucărie

-Ca ţara departe.

 

*** *** ***

Horia Stamatu  
 
 
 
 
 
 
 
 
Horia Stamatu

 
 
 
 
 
 
 
 
 

IN MEMORIAM (I)

 
Dar moartea
e un bloc
de nepătruns.
Ȋn ecouri sună abia amintiri...

Sunt morţii vii
de care se vorbeşte
şi morţii noştri
ce ne dor.

La spart de veac,
te-ai bucurat
să fii din nou,
în mine.
Dar în trei zile,
ca-n trei războaie
Templul s-a năruit
şi-n furnicarul nopţii
urmele ni s-au pierdut.

De câte ori
vorbeai tu singur?
Acum e rândul meu.

Sunt oameni tari,
cărora piatra să le pară
mai caldă ca obrazul
din celălalt tărâm?

Şi stelele străbat
din depărtări
dar nu văd niciodată.

 
Sunt oameni tari
ce nu vorbesc de morţi
şi de nimic ce nu-i priveşte.
Nimic nu-i priveşte.
Nici lucrurile, fraţii-suratele orbilor,
nici ceilalţi, fârtaţii lucrurilor.
De ce privim necontenit
spre tot ce nu se vede?
Noi ceilalţi?
Dar ştim: când ochii se închid
nici stelele nu mai clipesc.

Aici nu mai rămâne
piatră peste piatră...
Ai spus şi n-a rămas
pe nicio piatră scris.

O strângere de mână,
ultimul zâmbet...
Paşii noştri sunau
spre colţuri de stradă opuse,
pâlpâiau fânarele...
Un vânt uşor
aducea din câmpie
mireasma pământului.
Pământul a rămas.

 
 

*** *** ***

Dumitru Ichim  
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Dumitru Ichim

 
 
 
 
 
 
 
 
 
FLAUT PRINTRE FRUNZE ROȘII

De la frunza ce a căzut
până la cea
tremurând să nu cadă,
că răsărit nu are
s-o cuprindă,
e-aceeași distanță,
ce doare
de-atâta cântec
toamna adâncă,
așa cum pentru noi,
codrii freamătă încă
pierzătoru-nflorit al Grădinii,
rămas la primul sărut,
precum într-o ghindă
întreaga poveste-a luminii.

 
 

*** *** ***

George Filip  
 
 
 
 
 
 
 
George Filip

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 

SCRISOARE DIN TUZLA...

ce mai faci poete dalb în plete?
am aflat că-ncepi să fii bătrân
şi de-un timp îţi strângi pe îndelete
droaia de nepoţi frumoşi - la sân.

auzim că n-ai strâns pricopseală
dar eşti fericit şi scrii frumos.
nu fi trist - că nu din nimereală
ţi-a pus Domnu-n degete prinos.

pe la TUZLA...plouă sau nu plouă.
Marea ta cea Neagră bate-n mal.
aşteptăm cu toţi o eră nouă
după cataclismul epocal...

îţi citim poemele trimise
pe care din suflet ţi le tai,
dar uitaşi poete - pare-mi-se
că prin căpisteri n-avem mălai.

cum o duci cu viaţa?, mai ai muze?
dragul nost’ poet - să nu te-ndoi.
nu-ţi ucide flerul de pe buze
şi mai hai prin TUZLA - pe la noi!

*** *** ***

Marin Mihalache  
 
 
 
 
 
 
 
 
Marin Mihalache

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 

ANAMNESIS

It has been a long time
Since we have left home
Island of light and darkness
Floating up, in the heavens.

We traveled in a ferry-boat
We passed roaming
At edges of forest islands
Until dusk has caught ups
With our shadows.

We plunged into the mystic
Oceans of azure and ether
We rode on forbidden gorges.

Sweet dreams, remembering
Like being children again
Soaring blissful rainbows
Shinning rivers of silver

Heated volcanoes smoking
From their red-hot pipes
On top of mountain
Angels with glowing wings
Blizzards in the spring
Vortexes of golden butterflies
In rays of sun entwined.

Early in the morning
After a night of dreaming
Of otherworldly visions
We have forgotten our way
Out of the whirlwinds
And nobody knows anymore
How we can return home
There are not even shadows
In the midst of the ocean
To step back like on stones.

 

*** *** ***

Dorina Ienciu  
 
 
 
 
 
 
 
 
Dorina Ienciu

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
ŢĂRII MELE

Am plecat,
Lăsându-te săracă
Fără rămas bun,
Fără adio!
Ȋn ţărâna ta am lăsat,
Toată avuţia mea.
Acolo, sus pe deal,
Ȋn paza cerului
Singurul meu
Ideal !

Cu apa râului
Mi-am învăluit
lacrima
De pe obraz.
ArSiţa am stins-o
Ȋn Bârzava.
Inima,
Ȋn pieptul strâmt
De durere s-a frânt.

Ţipătul
pe crengi
s-a spânzurat.
Oftatul
căt vijelia
a umplut
Vecia.
 

*** *** ***

Alexandru GREGORIAN  
 
 
 
 
 
 
Alexandru GREGORIAN

 
 
 
 
 
 
 
 

 
 
 

NOAPTE ANDALUZĂ

            Lui Mihai Enescu

Iarăşi lună şi mărgeane-n jur, de stele
(Noaptea îşi anină somnul greu de ele.)
Pe la semn târziu, urcă să le-nchidă
briza-n câte-o pleoapă, clipa-ntr-o firidă

Galaxi de astre pardosesc coraluri
Păsări de lumină se întorc la maluri.

30 ianuarie 1983
Casa Luz
 

*** *** ***

Alexandru Tomescu  
 
 
 
 
  Alexandru Tomescu

 
 
 
 
 
 
 
 
 

 

DORUL

Am vrut de dor aseară,
Să trec în zbor oceanul;
Pe cer tânjea ca să răsară,
Luna ce-mi dădea elanul.

N-aveam în gând să mă opresc
Pe-o stâncă solitară,
Să spun cuiva cât îmi doresc
S-ajung la mine-n ţară.

Găsesc iar poarta încuiată,
Din jur vecinii s-au mutat...
Zăresc prin gard flori de muşcată!
Ele ştiu că-n disperare am plecat...

 


ALTERNATIVA / THE ALTERNATIVE / L'ALTERNATIVE - Politica, cultura, stiri, publicitate