Silvana Cojocăraşu  
 
 
 
 
 
 
 
Silvana Cojocăraşu

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 

Teroarea arată ca o lebădă

 
Se scoală dimineaţa
şi se îmbracă în chipul din ziua aceea
se duce la serviciu
îşi ocupă locul de şef
şi mănâncă: începe cu micul dejun, consistent,
în timp ce mănâncă
povesteşte ce a mâncat ieri
vai, cât de bun era, de porc, de vită
sunt full, asta m-a dat pe spate
hamburgherul ăla avea de toate
şi iaurt şi mentă şi nişte cartofi
daţi prin nişte verdeţuri şi puţină sare
era măcel, aşa de bun era
şi după aia am mâncat şi îngheţată
şi un căcat din ăla cu mascarpone
şi multe chestii înăuntru
da' eu, că azi-noapte pe la unu eram sub umbrar
şi mâncam rapane şi peşte cu nişte vin alb
clasic stropit cu ulei de măsline
cu usturoi cu roşii şi puţină brânză
a căzut serverul; gata, a venit internetul
daţi muzica mai tare
ce dracu, doar nu-i înmormântare
puneţi ceva mai ritmat
să ne ridice moralul
şi-aşa muncim la stat
pe nişte salarii de rahat
iar nu e net;
mi-au venit sandalele,
alea pe care le-am comandat
săptămâna trecută pe net
erau la ofertă, dar au tocul prea înalt
de obicei port de 12 cu platformă.
V-aţi uitat pe facebook, aţi văzut ce-a postat?
Şefa blondă cu unghii foarte lungi
şi fusta foarte scurtă a întrebat.
 
Şi toată lumea, ca la comandă
telefoanele în mână şi-a luat
să vadă clar ce s-a postat
dacă-i ordin – nu – cu plăcere
toată lumea s-a conformat.
Tot nu e net, doamne, ce oboseală
zise căscând
să vă povestesc ce a făcut fi-miu aseară
în parc a văzut o pisică care avea pui
şi a vrut să pună mâna pe ei
băga-mi-aş, am crezut că fac infarct, pe bune
aşa m-am speriat
şi cred că m-a tras şi un curent, ceva,
da' la televizor, aţi găsit ceva...
dar ştiţi ce era mişto
era un fel de minirulotă
din alea care se prind la maşină în spate
care avea înăuntru chestiile astea
acolo le preparau
şi în faţă o pajişte
cu pahare albe
stăteai acolo şi beai
foarte mişto

... singurătatea creşte un gol imens
se ridică în gât, dar nu mai plâng,
mă întorc la pastila rotundă, albă
şi mă rog să ajung acasă,
să ajung la mine,
să uit, să dorm, să visez lebede.

Apoi iar, o să mă scol.

Se scoală dimineaţa
şi se îmbracă în chipul din ziua aceea
se duce la serviciu
şi...

 
 

*** *** ***

Ioan Mirea  
 
 
 
 
 
Ioan Mirea

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
TE-AM ADUNAT

Te-am adunat de pe răzoare strop
Cosita, rouă, iarbă-n snop
Din ochiuri de răsură şi omidă
Să nu te-nţepi în ghimpi de pălămidă.

Dar ai jugit şi mi-a fost frig-
Culcat pe spate
M-am zvârcolit pe florile uscate
Şi-n zori am început să strig.

 

*** *** ***

Horia Stamatu  
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Horia Stamatu

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 

ȊNGERUL A PLÂNS (1)

Cântaţi lăute, ceteri! Măestru plouă;
timp obrinti ca niciodată,
şiroaiele de corzi suspină
şi din eter topind o culme
toţi zeii ne-a răcit în haos.
Ȋntâia trâmbiţă,
tăişuri infinite!
Lave străvezii acoperă obrazul
pustiilor morţii prădate de viaţă
şi trăsnetul decalibrat în şarpe
aproximează interferenţe.
Niciun loc cunoscut.
Din amintirea vinului şi pâinii
nu mai pâlpâia nici abur;
germenii sparţi cu Soare-Răsare
uitării de sine s-au dat.

 
 

*** *** ***

Achim Bucuțea  
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Achim Bucuțea

 
 
 
 
 
 
 
 
 
MI-E DOR DE SATUL MEU

 
Mi-e dor de satul meu natal
De casa părintească,
Care se-nalţă lâng-un deal
Pe-o vale pitorească.

Mi-e dor de pietrele din drum
De crepul de la poartă,
Ce-mi amintesc de el acum
Era un loc de joacă.

Mi-e dor şi de grădina mea
De nuc, de mărul dulce,
Aş vrea să zbor acum la ea,
N-am aripi de-a mă duce.

Mi-e dor de oamenii din sat,
De nopţile cu stele
Să le privesc de toţi uitat,
Din poartă doar pe ele.

Să am un dor nebun şi-un vis
Să le cobor la mine,
Şi să le pieptăn părul nins
De-atâta strălucire.

 
Mi-e dor de câmpuri, de păduri,
Aş vrea să-mi văd ogoarele.
Mi-e dor de cer, de norii suri,
Care-mi spălau picioarele.

Aş vrea s-aud cum ciripesc
Iar vrăbii în grădină,
Să stau pitit să le ochesc
Să le lovesc cu tină.
Aş vrea să ies şi-acum în drum,
când soarele apune
Ca să mai rog ca un nebun
Să mai rămână-n lume.

O... soare nu te-n depărta
Rămâi mereu cu mine
Să-ţi cânt în vers lumina ta,
Şi razele-ţi senine.

Dăişoara-i satu-n care
Mi-am răsfăţat copilăria.
Nu-i om românul ce nu moare
Ȋn satul lui să-l soarbă glia.

 
 

*** *** ***

George Filip  
 
 
 
 
 
 
 
George Filip

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 

BRAVO SIMONA!
-legendarei Simona HALEP-

Simona şi-a învins nu doar rivalii.
Atleţii nu se luptă , ei se-ntrec
Şi gloria sportivă e virtutea
Pe care -cu credinţă- şi-o petrec.

Simona a adus gloria-n Ţară,
Ce-a fost la noi acum doi poli de ani.
Lui Rudici şi distinsei româncuţe,
Le spunem LA MUILŢI ANI şi la mulţi bani!

Gloria mundi nu-i o loterie.
E foarte greu cuvântul CAMPION.
Iubirea noastră noi o dăm ca zestre
Celor ce le alege - Cupidon.

Azi toată Ţara e în sărbătoare.
Românca noastră slavă i-a adus.
Poeţii din Olimp îi cântă versuri
Din toate, printre toate, mai presus.

Acest poem cântă cu ea pe podium
Când spre noi glorii trage-n muşchi timona.
Să-i fie vrednicia lăudată
Urcatei în legendă - HAI SIMONA!

*** *** ***

Marin Mihalache  
 
 
 
 
 
 
 
 
Marin Mihalache

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 

THE MARTYRS

Each morning has found them
Shouting at the roof top
Beyond the mighty walls
Wardens of sacred sepulchers.

Like roosters that trills
Three times at night
To awaken the saints
Who had fallen asleep
Are melancholy prophets
And guardian angels
Who lost their herald voices.

Afterwards, the daylight
Raised the sun from night
The tongues of holy fire
Uttering sigh of radiance
Emblem of the firmament.

A nailed mystery was revealed
Which only the martyrs
Nearer to the brim of hell
Bleeding on their crosses
Begin to understand.

Their hope is still to anchor
At the border of dusk
On the path to redemption
Undying while passing
Rising from night’s grave.

Their suffering is surefire
A heavenly promise of joy
That death is not anymore
For those who out of love
Give up their own breath
So that others may live.

 

*** *** ***

Dorina Ienciu  
 
 
 
 
 
 
 
 
Dorina Ienciu

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
BEETHOVEN

Trăsnetul nimereşte locul
Unde se descarcă;
Geniul asemenea
Ȋşi găseşte Omul
Pe care îl încarcă!

Cu fruntea răvăşită, cu faţa crispată,
Părea o statuie de bronz vechi.
Ochii mari deschişi,
Ţineau loc de urechi.

Inima şi-a luat-o în mâini
Sufletul din plămâni,
Ca pe o jertfă le-a zvârlit în foc sunetele,
Ca scânteia să răsară-n loc.

Ce ardea cu vâlvătaie în arsura
Cu melodia o stinse
Cu geniul o învinse
Ochiul lui de titan
durere a strâns
Ȋn lacrimi, în note a plâns.
A sunetelor armonie atinseră nemărginirea
Nu păşea drum de alţii bătut
Şi cu cotituri grele de învins
Pe sine biruit, rămase rug aprins.

 

*** *** ***

Alexandru GREGORIAN  
 
 
 
 
 
 
Alexandru GREGORIAN

 
 
 
 
 
 
 
 

 
 
 

SIESTĂ

Timpul meu (târziu iau seama-n fine)
nici nu trece, nici nu vine.
Orice-aş spune, orice-aş face,
nu ne împăcăm - şi pace...

Dacă-i cânt, dacă-l îndemn
timpu-mi pregetă-n vre-un semn.
Dau să-l prind prin portocali,
el tânjeşte-ntre corali.

Când vin îngerii cu amiaza
să joace-n lămâi sfârleaza,
dumnealui, andaluzeşte -
moţăie si nimiezeşte...

Cănd zăduful bate-n toi,
timpul cască-ntre pisoi.
Şi-acum vorba nu ştiu cui,
dormim toţi siesta lui...

22 mai 1983
Casa Luz
 

*** *** ***

Alexandru Tomescu  
 
 
 
 
  Alexandru Tomescu

 
 
 
 
 
 
 
 
 

 

Ȋn pridvorul din copilărie

Bate vântul printre case,
Ȋn pridvor doar frunzele rămase,
Plimbându-se în lung şi-n lat,
Pe ziduri s-au cocoţat.

Coboară soarele-n apus
Umbrele se duc în sus
Frunzele rotindu-se-n val...
Tablou splendid medieval.

Sunt primul care îl admir,
După un transatlantic zbor-delir
M-aşez pe treaptă la intrare...
Va fi o noapte de visări şi contemplare.

 


ALTERNATIVA / THE ALTERNATIVE / L'ALTERNATIVE - Politica, cultura, stiri, publicitate