Ionuţ Caragea

Citate noi de Ionuţ Caragea din ciclul „Sindromul nemuririi”, partea a IV-a

Iubirea este precum puiul de pasăre care părăseşte cuibul inimii, încercînd să zboare peste orice prăpastie cu aripile imaginare ale sufletului.
*
Adevăratul pictor al cuvintelor este acela care îşi face autoportretul cu ochii închişi pe pînza imaculată a sufletului.
*
Nu ai nevoie de aripi pentru a fi un înger şi nici de alţi îngeri pentru a-ţi creşte aripi.
*
Uneori ura este implozia dragostei, cînd sufletul pe care l-ai trimis celui pe care-l iubeşti se loveşte de zidul indiferenţei şi se întoarce în vidul din tine.
*
Indiferenţa este prăpastia de netrecut între oameni. Deasupra prăpastiei, Dumnezeu încercă să le smulgă un zîmbet, dansînd cu razele soarelui şi cu norii. Apoi tună, fulgeră şi plînge în toate culorile curcubeului.
*
Oamenii aleargă mereu după tot felul de fantome, fără să ţină cont că umbra, fantoma morţii eterne, îi urmăreşte la tot pasul.
*
Moartea este unica religie a timpului. Toate semnele timpului sînt rugăciuni către întunecata doamnă.
*
Degeaba vrem ca ceilalţi să ne înţeleagă perfect şi să aibă o impresie cît mai bună despre noi, dacă îi lăsăm să citească numai anumite capitole, pagini sau citate din cartea vieţii noastre. Oamenii se pot îndrăgosti de noi, dar pentru a ne iubi cu adevărat trebuie să ne cunoască şi să ne accepte trecutul.
*
Dintre toţi dascălii, durerea este cea mai darnică: dă meditaţii gratuite pentru toţi cei care trec prin examenele necunoscute ale vieţii.
*
Dacă le spui unora adevărul, îi va durea cel mai tare. Aceştia preferă mai degrabă o minciună. O vor folosi pe post de calmant, ajutîndu-i "să doarmă" mai bine.
*
Sînt oameni neîmpliniţi care vor să fie cunoscuţi şi apreciaţi pe măsura valorii pe care şi-o atribuie singuri, pentru că această valoare iluzorie este singura care îi salvează de ghilotina desperaţiei. Problema este că vorbele pe care le folosesc sînt atît de lipsite de conţinut, încît îi fac să devină eminamente ridicoli.
*
Unii oameni încearcă să pară mai buni şi mai inteligenţi decît sînt, scriind lucruri pe care nu le cred şi nu au apucat să le trăiască. Dar cît de tragică e soarta lor, cînd cei pe care i-au ademenit într-o relaţie le întorc spatele şi pleacă, arătîndu-le, pe limba mută a despărţirii, că adevărata iubire nu poate fi cucerită doar de nişte cuvinte frumoase.
*
Oamenii sînt ferestre prin care putem privi gropile, drumurile sau cerul. Pe unele ferestre trebuie să le închidem, pe altele trebuie să le deschidem larg pentru a adulmeca nemurirea.
*
Timpul - singurul care se poate răzbuna şi după ce îl ucidem. Nu ne rămîne decît să-l domolim cu propriile noastre amintiri, trezindu-i un vag sentiment de melancolie.
*
Conversaţiile în spaţiul divinului din noi ne pot salva sufletul, dar nu sînt un alibi pentru judecata superficială a oamenilor.
*
Tot ce-a mai rămas între noi este spaţiul aceasta infinit: WorldWideWeb.Vinoacasă.Com *
Oamenii care fug de singurătate, fug de şansa care li se oferă pentru a găsi răspunsul la întrebările: cine sînt? ce caut? unde trebuie să ajung? ce mă face cu adevărat fericit? Vorbind la superlativ despre propriile sentimente sau folosind diverse trucuri care le scot în evidenţă aspectul fizic, ei vor să-i atragă pe alţii care să le ofere răspunsul la aceste întrebări. Puţini sînt cei care au găsit cele mai importante răspunsuri în singurătate, iar mai apoi au atras, ca nişte magneţi, prin frumuseţea lor interioară, oameni de aceeaşi valoare.
*
Omul este un bulgăre de pămînt cu suflet nemuritor, lovit de valurile timpului. Pămîntul se erodează zi de zi, devine praf şi pulbere, dar sufletul este eliberat în universul nemuririi lui.
*
Moartea asta mută ne adulmecă de cînd începe să ne bată inima şi ne hărţuieşte cu fiecare durere pentru a obţine, cu forţa, notele recviemului universal. Nu se opreşte din hărţuirea ei decît în momentele de maximă tandreţe, dar şi atunci îşi urmăreşte interesul pe termen lung, aşteptînd noile note ale moştenitorilor. Cînd recviemul universal va fi definitivat, sufletele nu vor mai coborî pe pămînt, iar Dumnezeu va trebui să compună simfonia nemuritoare a creaţiei.
*
Ionuţ Caragea este unul dintre cei 20 de autori publicaţi în Antologia aforismului românesc contemporan (Editura Genesi, Torino, 2013). În iunie 2012, Ionuţ Caragea cîştigă premiul de creativitate la concursul internaţional "Naji Naaman" cu aforisme din volumul "Dicţionarul suferinţei”, traduse în limba franceză de Prof. Univ. Dr. Constantin Frosin.

Biografia autorului :

www.ionutcaragea.ro
http://usriasi.ro/2013/06/06/caragea-ionut/

ALTERNATIVA / THE ALTERNATIVE / L'ALTERNATIVE - Politica, cultura, stiri, publicitate