Isabela Vasiliu-Scraba, Moartea martirică a Părintelui Arsenie Boca (1910-28. XI.1989), un adevăr ascuns la Centenarul

sărbătorit la M-rea Brâncoveanu

 

Motto: “despre sfinţi, despre o personalitate [ca a Părintelui Arsenie Boca] nu ne interesează câte ore, de ce şi unde a fost închis” (Î.P.S Laurenţiu Streza).

 

Isabela Vasiliu-Scraba

Intre surprizele internetului se află pe un site povestea morţii martirice a părintelui ieromonah Arsenie Boca. În mod curios, în nici unul din cele trei volume ale Părintelui Arsenie Boca îngrijite de P.S. Daniil Stoenescu (Cărarea împărăţiei, Deva, 2004 şi 2006; “Cuvinte vii”, Deva, 2006; Biserica de la Drăgănescu –“Capela Sixtină” a ortodoxiei româneşti, Deva, 2005), nici în volumul care are pe cotor trecut (fără sfială) “Episcop Daniil - Părintele Arsenie” (Deva, 2008) nu este menţionată moartea martirică şi nici pătimirea Sfântului Ardealului, subiect «ocolit» si de preotul Petru Vanvulescu în volumașul său de amintiri legate de Părintele Arsenie Boca. După ocuparea României de către armata sovietică, părintele ieromonah Arsenie (care prevăzuse bombardarea Bucureştilor din aprilie 1944) a fost prima oară anchetat în toamna lui 1944 după o slujbă ținută de el la Sălişte. Apoi au tot urmat „reținerile” si anchetările sale (fără de procese juridice nefiind nicicând stabilită vreo încălcare a legii), întâi de „Brigada mobilă” condusă la Brașov de J. Kolasek, apoi de către Securitatea dirijată de NKVD/KGB. Iată puținele informații adunate cu greu despre perioadele de detenție fără nici o vină a starețului de la Sambata de Sus, de la Mânăstirea Brâncoveanu, unde muncise zece ani (1939-1948) la refacerea locurilor găsite în paragină : A doua oară a fost închis la Râmnicu Vâlcei si la București între 17 iulie –30 iulie 1945. A treia oară, între Sf. Paşti (începutul lui mai) şi august 1948. A patra oară a fost arestat de la M-rea Prislop dus întâi în închisoare apoi în lagărul de exterminare de la Canalul Dunăre - Marea Neagră („Drumul fără pulbere” al lui Petru Dumitriu) pentru 14 luni de zile, din 15/16 ianuarie 1951până pe 23 martie 1952. Anul imediat următor este arestat de Rusalii, iar când trupe de cca trei sute de Securiști condusi de Nikolschi arestează cam tot atatea măicuțe de la Manastirea Vladimiresti în 1955, Părintele Arsenie Boca este si el anchetat si schingiuit vreo sase luni fară condamnarea nici unui proces, între 20 sept. 1955 şi 7 aprilie1956. De alte „rețineri” n-am mai aflat, căci dosarul său de urmărire a fost probabil curățat de aceste abuzuri ale unui stat polițienesc menținut 45 de ani prin teroare. Nici măcar acei doi așa zis „cercetători” care au selectat niște pagini oarecare din cele peste 1200 de file ale dosarelor Părintelui Arsenie Boca nu si-au pus problema perioadelor de detenție, căci ele sînt vag amintite de ambii. In mai 1959 Părintele Arsenie întâi a fost arestat apoi scos abuziv din preoţie. Urmărit, interogat de Securitate trebuie să mai fi fost si după arestarea din 1963 când trebuia sfințită Biserica pictată de el din Bogata Olteană (unde fresca i-a fost distrusă cu ciocanul). Ca să nu se adune lumea care îl venera ca pe un sfânt, Părintele Arsenie Boca a fost oprit să vină si la sfințiirea Bisericii din Drăgănescu, în 1983. De fapt, el a fost hărţuit încontinuu de Securitate la M-rea Prislop, în București si la Sinaia, până la moartea sa martirică din 1989, de ziua Cuviosului Mucenic Ştefan cel Nou, “a cărei mucenicie tocmai o pictase pe absida altarului din Biserica Drăgănescu” (pr. P. Vanvulescu).

 

Deşi sfinţilor li se povesteşte pătimirea pentru care au primit cunună de martiri, Î.P.S Laurenţiu Streza (Mitropolitul Ardealului si mai marele Comisiei de Canonizare) spunea la Centenarul Părintelui Arsenie Boca organizat la Mânăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus că: “despre sfinţi, despre o personalitate [ca a Părintelui Arsenie Boca] nu ne interesează câte ore, de ce şi unde a fost închis”. Desigur, pe 25 septembrie 2010 părerea sa era menită să-mi taie mie avântul de a vorbi despre pătimirile de o viaţă ale Sfântului Ardealului, pe care făgărăşenii îl pictează în biserici alături de sfinţii canonizaţi. Secretizarea securistă privitoare la moartea martirică a sfântului Arsenie Boca a fost respectată si în numărul omagial „Arsenie Boca” scos  de revista „Rost”, spre a fi la unison cu acele cărţi despre urmărirea sa de către Securitate care difuzează informaţii măsluite despre ultimul an de viață al călugărului iconar.

 

In scurta mea interventie de la Centenarul Părintelui Arsenie Boca (29 sept. 1910-28 nov. 1989) din Aula Academiei de cultură şi religie din cadrul Mânăstirii Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus am atras atenţia asupra modului cum în prefaţa albumului Biserica de la Drăgănescu (Deva, 2005, p. 11-13), îngrijitorul volumului a trecut o declaraţie de anchetă poliţienească drept autobiografie a Părintelui Arsenie, fără specificarea provenienţei. Era vorba de prima arestare a ieromonahului Arsenie Boca, pe atunci stareţ al Mânăstirii Brâncoveanu. La data arestării, Părintele se afla la Mânăstirea Bistriţa (Vâlcea) unde fusese invitat să ţină prelegeri. În cuvântarea sa de la înmormântarea Părintelui Arsenie Boca, preotul Savian Bunescu, parohul Bisericii Drăgănescu între 1937-1999, spusese că prelegerile ținute de starețul Arsenie Boca la seminariile monahale urmăreau să lămurească „adevărurile credinței dogmele Bisericii și istoria ei”. Punând cap la cap nişte informaţii, ajunsesem la concluzia că eliberarea ieromonahului Arsenie Boca s-a datorat atunci Patriarhului Nicodim Munteanu (decedat în condiţii suspecte la începutul anului 1948), care a condiţionat prezenţa preotului Burducea (Ministru al Cultelor) în Sinodul din 30 iulie 1945 de eliberarea preoţilor arestaţi. Din păcate nu am reuşit să duc ideea până la capăt fiindcă am fost întreruptă cu fraza: “despre sfinţi, despre o personalitate [ca a Părintelui Arsenie Boca] nu ne interesează câte ore, de ce şi unde a fost închis” (Î.P.S Laurenţiu Streza). Din dosarul de Securitate (contrafăcut în partea lui finală) si intrat în atenţia unor cercetători cam naivi s-a mai fotocopiat prima pagină dintr-o a doua declaraţie semnată pe 23 iulie 1945 care însă n-a mai fost scanată în întregime, spre a se vedea ce informaţii mai fuseseră smulse în urma torturii. La Centenar, neputând vorbi de pătimirea din detenţie, n-am ajuns nici la pătimirea finală din care i s-a tras Părintelui Arsenie Boca moartea martirică din 28 noiembrie 1989.

 

In cele patru volume de mărturii din Ţara Făgăraşului (Ed. Agathon, Făgăraş, 2004, 2005 şi 2008, 2011), dl ing. Ion Cişmileanu inserează şi el povestea schingiuirii de către Securitate a “călugărului iconar” Arsenie Boca la vârsta de 79 de ani. Despre moartea sa martirică vorbeau pe şoptite toţi cei veniţi în 4 decembrie 1989 la Prislop la înmormântarea Părintelui. Iată ce spunea călugărul Pantelimon Munteanu (n. 1925) care a fost la Sinaia când a murit Părintele ieromonah Arsenie Boca, iniţiatorul reînvierii duhovniceşti de la Sâmbăta de Sus, „ctitorul de frunte al Filocaliei” si prorocul care a prevăzut că după moarea sa “ţara va lua foc” [duhovnicesc] de la Prislop:

 

 În 1989 părintele Arsenie spunea celor apropiaţi: ‘nu mă mai vedeţi în curând că aştia mă termină’. În ultimii ani celor de la conducere le era foarte teamă de părintele Arsenie. Era ţinut în satul Drăgănescu iar intrările în sat erau păzite zi şi noapte de Securitate (..). Ultimele momente şi le-a petrecut  la Sinaia. Trebuie neapărat să scrieţi asta. Am fost la el împreună cu parintele Dometie care a fost ţinut acolo mai mult de o săptămână. Si nu i-au dat voie să vorbească cu el. Maica de acolo ne spunea că e la Drăgănescu. Părintele Arsenie avea însă un căţel mic, flocos, negru. Unde era părintele, acolo era şi căţelul. Când am văzut căţelul, mi-am dat seama că este acolo. În cele din urmă ni s-a spus că este bolnav şi că nu poate vedea pe nimeni. I se poate trimite doar un pomelnic sau o scrisoare… După trei zile ni s-a spus că a murit părintele. L-au adus şi era aşa cum era: TORTURAT şi CHINUIT. Se vedea la degete şi la faţă faptul că a fost torturat. Eu am fost la înmormântare şi am văzut: unghiile de la două degete îi erau pur şi simplu zmulse…Toate acestea s-au petrecut pentru că a prezis căderea şi moartea lui Ceauşescu. Nu mi-e frică să spun adevărul, chiar dacă unii mai vor să ascundă acest lucru. Puteţi fi şi un om trimis de cei care l-au torturat şi acum vor cu orice preţ să ascundă adevărul. Eu spun adevărul pe faţă, pentru că mulţi îl ştiu, dar nu îl spun”.

 

Transcrierea începutului interviului figurează ca interviu luat la M-rea Ghighiu în toamna lui 2007 de dl Claudiu Târziu, directorul Revistei Rost. Numai că pe blogul acestuia,  spusele dinspre sfârşitul interviului pe care le-am citat mai sus nu apar (sic!). În final ar mai fi de remarcat ceva: când se îndrăzneşte a se ignora consemnul tăcerii asupra martirajului Părintelui Arsenie se invocă imediat lipsa documentelor care să ateste schingiurea la 79 de ani, subiectivitatea martorilor care au îndrăznit să mai spună cevace,  precum şi  lipsa de credibilitate a mărturiei celor care au povestit ce au văzut cu ochii lor la înmormântarea Părintelui Arsenie Boca.

 

Ca să-mi publice acest articol despre martirajul Părintelui Arsenie Boca o revista literară din Ardeal mi-a cerut  “o documentaţie mai vastă” pentru că textul ar “conţine prea puţină documentaţie, mărturiile prezentate par subiective şi puţin credibile”. La astfel de observaţii oricine s-ar putea întreba: de ce o revistă de literatură la citirea articolului Moartea martirică a Părintelui Arsenie Boca, un adevăr ascuns la Centenarul sărbătorit la M-rea Brâncoveanu devine brusc preocupată de probleme juridice, precum credibilitatea martorilor, documentaţie care să ateste un fapt constatat după producerea sa, etc. In ce mă priveşte, răspunsul l-am aflat chiar în cuprinsul revistei, la citirea următorului pasaj decupat de redacţie dintr-o lucrare de licență tipărită în 2002: “Se fac fel de fel de vorbe, aprecieri de către oameni necompetenţi, de către oameni care nu ştiu realitatea şi care vreau să îl pună pe Părintele în atenţia altora. Că a vorbit cu Ceauşescu, că i-a spus lui Ceauşescu că va muri, şi nu ştiu ce…Nu-i adevărat! Sunt nişte lucruri care nu s-au întâmplat şi pe care le inventează oamenii” (rev. Discobulul, Alba Iulia, oct.-nov.-dec., 2010, p.274). Ca să fie repetată şi răsrepetată această variantă „oficială” nimeni nu se îngrijorează de subiectivitatea ei, de lipsa de credibilitate a unei mărturii prezentate de un nevăzător, sau de lipsa “documentației”. Chiar dacă este fără îndoială subiectivă, părerea călugărului nevăzător este citată ca singura părere obiectivă. Dacă apare destul de ciudată această tăcere oficială asupra morții sale martirice, probabil spre a nu se vorbi de securiștii care l-au bătut pe Parintele Arsenie la 79 de ani, pe Ernest Bernea la 80 de ani si pe bătrânul preot Galeriu în vara anului 1989, încă și mai ciudată pare biografia Părintelui Arsenie Boca în care nu se detaliază perioadele de întemniţare fară vină a Parintelui.

ALTERNATIVA / THE ALTERNATIVE / L'ALTERNATIVE - Politica, cultura, stiri, publicitate