NICOLE VALERY GROSSU
Scriitoare, jurnalista, editoare, realizatoare de emisiuni radiofonice
Scriitoarea si jurnalista Nicole Valery Grossu, cu numele de domnisoara, Nicoleta Valeria Bruteanu s-a nascut in 4 iulie 1919, la Turnu Magurele. Impreuna cu familia a avut mult de suferit sub regimul comunist si ateu instalat dupa razboi.
Nepoata pe linie materna, a marelui om politic Iuliu Maniu, a activat inca din ilegalitatea anilor de razboi in Partidul National Taranesc, iar intre ani 1945-1947 a lucrat ca redactor la ziarul "Dreptatea". Dupa ce a fost evacuta, cu intreaga sa familie din locuintele din Bucuresti, la scurt timp, in dimineata zilei de 24 August 1949 este arestata. Fara condamnare timp de patru ani de zile, a cunoscut ororile inchisorilor politice.
In 1957 se casatoreste cu scriitorul Sergiu Grossu, care l-a randul lui este arestat in martie 1959 si condamnat la 12 ani de detentie. Eliberat in urma decretului de gratiere, se decid sa paraseasca tara, astfel ca in 1969 se refugiaza in Franta.
Activitatea ei alaturi de sotul sau s-a concretizat in publicistica, editoriala, radiofonica, conferentiala si de ajutorare. La revista "Catacombes", Nicole Valery Grossu tinea rubrica "Notele de lectura", corespondenta si distribuirea.
In 1976, timp de un an, editeaza foaia religioasa "Iisus Biruitorul", in vederea atragerii Romanilor din exil la idealurile Oastei Domnului. Au fondat asociatia "La Chaine"(Lantul), organizand emisiuni prin Radio Trans-europa Lisabona, una in limba franceza si alta in romaneste, "Duh si Adevar".
Initieaza nenumarate conferinte, unde scriitoarea a dezvaluit crestinilor din Franta, situatia drepturilor religioasa ale fratilor lor din Europa de Rasarit si din Romania, denuntand comunismul, dusman al cauzei lui Hristos in lume.
In 1976, editura Plon din Paris ii publica cartea "Benie sois-tu prison" (Binecuvantata fii inchisoare), care a avut un mare succes in Franta, fiind tradusa in engleza, germana, italiana, norvegiana si in romaneste la Editura Univers, noiembrie 1997.
Internata fiind la spitalul Foch din Franta, dupa o grea suferinta, a trecut pragul vesniciei, in seara zile de 14 decembrie 1996. Asa cum i-a fost dorinta, se odihneste in pace, langa stramosii si parintii ei, in Cimitirul "Sfanta Vineri" din Bucuresti.
|
|
Romanul "Binecuvāntata fii, īnchisoare" (Benie sois-tu prison, Bless you prison) a aparut īn anul 1976 la editura pariziana Plon, a fost retiparit īn 1977, 1978, 1983 si tradus īn limbile engleza, germana, italiana, norvegiana si dupa 1989 īn romāna.
|
|
TATAL NOSTRU
De cate ori ma plec la rugaciune
Ma simt atat de mic si de stingher
Si-ngenunchez cu-atata sfiiciune,
Oh, Tatal nostru Care este in cer.
Nevrednic sunt si port intrega vina
A tot ce simt si savarsesc in rau;
Sunt om, iat Tu: izvorul de lumnina -
Sfinteasca-se, in veci, Numele Tau.
Pacatul, ce pe toti ne stapaneste,
Il vei zdrobi, Tu il vei sfarama,
De-aceea-astept, precum se prooroceste,
Curand sa vina'mparatia Ta.
Iar pana-atunci, traiesc c-un singur gand:
Ca-n cerul meu sa pot mereu vedea
Precum in cer, asa si pe pamant,
Ca se'mplineste Sfanta voia Ta.
In nesfarsita-ti dragoste, oh, Tata
De-ntreaga noastra fiinta vei griji,
Ca ea sa fie, tot mai mult, curata.
Iar painea cea de fiecare zi,
Precum cu ploaie Tu hranesti pamantul
Si frunza o improspatezi cu roua,
Precum si panzelor, pe mare, le dai vantul,
Rugamu-Te si astazi, da-ne-o noua.
Alege doar din noi, ce-i bun, cuminte,
Ia seama la iubirea ce-Ti purtam,
Si iarta-ne, cerescule Parinte,
Cum noi, la fel, gresitilor iertam.
Invata-ne sa-Ti implinim Cuvantul
Sadit adanc in inima smerita,
La rele Tu ne taie tot avantul
Si nu ne duce, Doamne, in ispita.
Iar mintii noastre da-i intelepciune
Si sufletului, straluciri de crin -
Duh si putere pentru rugaciune
Si izbaveste-ne de cel viclean. Amin.
|
Nicole Valery Grossu, despre descoperirea si intalnirea cu Dumnezeu, in celula inchisorii:
"Nu gasesc cuvinte, care sa poata exprima usurarea pe care mi-a adus-o murmurul rugaciunii mele. Ma simtii deodata atat de libera! Da, pacii si bucuriei care ma coplesisera, se adauga si senzatia libertatii interioare, cea pe care o resimti cand te-ai impacat cu Dumnezeu. Cel care se ofera lui Iisus, prin convertire, paseste peste diferitele etape ale incercarii, pe masura trairii sale in conformitate cu adevarata invatatura. Treceam prin momente de extaz si murmuram: -Doamne cum as putea sa impartasesc aceasta cu alte detinute?- Imi dadeam seama, din ce in ce mai mult, ca inchisoarea era o favoare pe care Dumnezeu mi-o acorda ca sa ma pot reabilita, pentru ca suferintele care vor urma, sa ma gaseasca in pace cu mine insumi si cu El. Arestarea mea, nu era de fapt, decat o intalnire, la care Iisus ma invita pentru a ma ridica in culmea fericirii..."
|
|
|
|
Pentru arhiva