Silvana Cojocăraşu

Surâsul timid al Thaliei pe faleze de nisip

 

 Surâsul timid al Thaliei pe faleze de nisip

Gala Tânărului Actor

„Gala HOP
o fericită întâlnire între speranţe, vise, dorinţe, împliniri...
Urarea mea, pornită din admiraţia pentru tinerii artişti temerari, veniţi
la început de toamnă
la început de carieră
la confruntarea de la Mangalia
este de
CREDINŢĂ ÎN ARTA LOR ŞI DE SUCCES PE MĂSURA ACESTEI CREDINŢE.”

Cornel Todea, Directorul Galei HOP

       În primele zile de septembrie lumina se schimbă, devine mai sticloasă, cade oblic în pete tremurate printre frunzele încă verzi ale copacilor. Căldura de peste zi se transformă seara şi dimineaţa devreme într-o răcoare umedă. Marea mai păstrează căldura soarelui torid, iar ţipătul pescăruşilor sparge aerul peste murmurul valurilor. Briza răcoroasă vine dinspre ape şi aşează nisipul în dune unduioase, acoperind paşii rătăciţi. Mici faleze pe care nisipul se împrăştie sărat, lăsând pe buze gustul inconfundabil al mării.
       La Mangalia, în primele zile de septembrie, se întâmplă în ultimii ani Gala Tânărului Actor. Schimbarea verii în toamnă se confundă cu atmosfera boem-tinerească a galei. Când lumina începe să se schimbe, se apropie gala!

       Gala Tânărului Actor HOP înseamnă cel mai important program anual românesc dedicat tinerilor actori profesionişti. Este conceput ca o competiţie, structurată în două etape: preselecţia concurenţilor, desfăşurată la Bucureşti, şi un concurs desfăşurat la Mangalia. Concursul are două secţiuni – individuală şi de grup, şi se termină cu gala de premiere, când se acordă Marele Premiu „Ştefan Iordache”, dar şi premiile pentru cea mai bună actriţă şi pentru cel mai bun actor, pentru cel mai bun spectacol, premiul special al juriului "Sică Alexandrescu", premiul publicului şi cele găzduite de Gala HOP – premiul „Timică”, acordat de Asociaţia Master Class şi premiul „Yorick”, acordat de Editura Nemira unui actor/unei actriţe sau unei trupe de teatru pentru „a fi sau a nu fi altfel pe scenă”.
       Timp de patru zile, la început de toamnă la Mangalia, tinerii actori, absolvenţi ai universităţilor de stat şi particulare, îşi pot afirma personalitatea proprie, în confruntarea cu colegii de generaţie, se pot perfecţiona în cadrul atelierelor coordonate de coregraful Florin Fieroiu, dar, mai ales, au şansa de a evolua în faţa directorilor de teatre, veniţi din toată ţara, a artiştilor consacraţi, a criticilor de teatru, jurnalişti, producători în căutare de tinere talente, într-o importantă „bursă“ de valori actoriceşti tinere.

       Gala Tânărului Actor a devenit un eveniment de tradiţie, cu o imagine consolidată. Anul acesta – 2011 – a ajuns la cea de-a XIV-a ediţie. La preselecţia desfăşurată în iulie la Bucureşti au fost înscrişi 53 de actori la individual şi 14 grupuri. În concurs au rămas 20 de tineri la secţiunea individual şi 4 grupuri, din toată ţara.
       Astfel, la Mangalia s-au prezentat în concursul „Individual” Adriana Raluca Bordeanu, Diana Croitoru, Ştefania Dumitru, Răzvan Epure, Smaranda Găbudeanu, Andrei-George Gherghe, Anca Maria Ghiţă, Roxana Gîrleanu, Claudia Cristina Jassmine Glodeanu, Bianca Ioan, Andreea Moustache, Simona Elena Năstase, Alexandra Odoroagă, Alexandru Petrila, Gina Nica Pitulea, Claudia Suliman, Andreea-Maria Şovan, Raisa Ştiopoane, Ovidiu Mihai Emil Uşvat şi Ioana Zărnescu.
       La secţiunea „Grup”, în concurs au rămas The H(eden) Garden de Alexandra Pâzgu, după „Livada de vişini” de A.P.Cehov, cu Florin Vasile Călbăjos, George Dometi, Fulvia Mǎdǎlina Folosea, Alexandra Odoroagă, Vlad Nemeş şi Ioana Predescu (regia Medeea Iancu), Hamlet...Eu sunt? după „I am Hamlet” de Richard James, cu Radu Homiceanu şi Radu Horghidan, Fetele grase câştigă întotdeauna de Madeleine George, cu Lavinia Pop- Coman, Alexandra Crăciun, Alexandra-Elena Gogan şi Eliza Păuna (regia Dana Voicu), Repetiţia, colaj de texte după Eugène Ionesco şi Matei Vişniec, cu Maria Salcă, Adriana Ştefănache şi Anca Eugenia Ţecu (coordonator artistic Geni Maxim).
       Concurenţii sunt absolvenţi ai promoţiilor 2007-2011, de la facultăţile de profil ale centrelor universitare „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, Craiova, Târgu-Mureş, U.N.A.T.C. „I.L. Caragiale”, „Spiru Haret” şi „Hyperion” din Bucureşti, „George Enescu” din Iaşi şi „Dunărea de Jos” din Galaţi.
       Tema competiţiei, „repetată” în fiecare an, este alteritatea, explicată în caietul program ca „s.f. (fil; op. Identitate), existenţă, fiinţă privită din punct de vedere diferit de ea însăşi (cf. fr. Alterité, it. Alteritá, lat. t. Alteritas)”. La secţiunea „Individual” există întotdeauna, pe lângă programul liber al fiecărui concurent, şi o probă obligatorie: anul acesta, un text ales din primele cinci capitole din „Cartea milionarului – Cartea de la Metopolis” de Ştefan Bănulescu. La proba liberă, concurenţii au prezentat adaptări după Liviu Rebreanu, Marin Preda, Vladimir Nabokov, Jean Anouihl, Karel Capek, Yitzhak Ben-Ner, Walter Ben Har, Eugen Ionesco, Matei Vişniec, Alexandra Câmpean, Valentin Nicolau, Ion Sava, Ştefan Caraman, Ion Minulescu, Irmgard Keun, Peter Esterhazy, Ion Băieşu, Jassmine Glodeanu, Eugen Istodor, Shelagh Stephenson.
       Precedate de referiri scurte şi sugestive la valorile acestor texte şi la autorii lor, făcute de Cornel Todea, directorul artistic şi amfitrionul galei, mini-spectacolele oferite de fiecare concurent s-au străduit să aducă, în atmosfera tihnită a sălii de spectacole, o infuzie de noutate şi atractivitate. O trăsătură a galei din acest an a vizat dimensiunea culturală a partiturilor, unele atingând prea mult latura psihologică şi filozofică, multe dintre ele sub semnături de certă notorietate, dar mai puţin familiare repertoriului românesc. Unele s-au strigat, altele nu s-au auzit, doza de echilibru găsindu-se ca o pasăre rară. Deficienţele de rostire sau de „alcătuire” a textului nu au fost puţine, iar câteodată deplasarea interesului spectatorilor de la mijloacele proprii de exprimare scenică spre obiectele de butaforie şi decor a fost neinspirată.
       Am remarcat, de la început şi ca în fiecare an, lipsa unei prezenţe scenice agreabile: cu mici şi timide excepţii (compensate de talent sau de inteligenţă profesională) farmecul personal, ţinuta, acel „ceva” ce te face să întorci capul după un mare actor sau o mare actriţă atunci când intră pe uşă sau când trece pe stradă, lipseşte. Lipseşte şi nici nu se cultivă, mulţi dintre tineri preferând să accentueze şi prin vestimentaţie latura de neglijenţă şi indiferenţă faţă de aspectul fizic.
       Un surâs timid al Thaliei, ca de început de drum, cu privirea spre albastrul valurilor, cu paşii pierduţi pe faleze de nisip...

       Masa rotundă a galei, momentul adevărului

Surâsul timid al Thaliei pe faleze de nisip        În ultima zi a galei, la prânz, înainte de decernarea premiilor, a devenit o tradiţie organizarea mesei rotunde, la care iau parte tinerii actori aflaţi în competiţie, critici, jurnalişti şi directori de teatre. Întâlnirea este moderată de Cornel Todea şi organizată de Aura Corbeanu, directorul executiv al GTA. Şi anul acesta, concurenţii – şi profesorii lor - au primit critici dure din partea specialiştilor, referitoare la tehnica de scenă şi la dicţie, precum şi la alegerea textelor şi la „lipsa regizorului”. S-a discutat, de asemenea, despre calitatea instituţiilor de învăţământ artistic, spunându-se clar că sistemul Bologna a distrus învăţământul vocaţional din România şi venindu-se chiar cu propunerea de a se face demersuri la minister pentru modificări în acest sens.
Surâsul timid al Thaliei pe faleze de nisip        „UNITER, cu o echipă extrem de mică, nu a obosit niciodată, dorind o continuă prietenie”, a ţinut domnul Todea să sublinieze în stilul său unic, în deschiderea mesei rotunde. În opinia sa, rolul acestei întâlniri între concurenţi, pe de o parte, şi cei care i-au privit – critici, jurnalişti, directori de teatre, artişti, organizatori, mai puţin membrii juriului, care nu pot participa la această masă rotundă - „este de a dialoga liber, amical. Nu este un prilej de confruntare cu punctul de vedere al juriului, ci de a dialoga, actori şi critici, cu observaţii legate de jocul dumneavoastră – joc care are câştigători, dar nu are perdanţi. Cea mai înţeleaptă poziţie este de a accepta observaţiile care ţi se fac, cu multă deschidere”.
       Concurenţii au răspuns la început invitaţiei la dialog în stil puţin boem, puţin indiferent, sau poate actoricesc: „m-am simţit mai bine anul acesta decât anul trecut, pentru că am intrat mai bine în atmosferă” (Maria Dumitru); „lucruri inteligente nu am de spus, dar cred că mi-am îndeplinit scopurile pentru care am venit: am găsit o maşinuţă verde în apă, o bomboană pe dig, numai noroace am avut până acum, mă simt foarte bine. Aş vrea să propun o fotografie de grup, mă simt bine, mă bucur de soare” (Diana Croitoru); „e prima oară când particip, emoţiile au fost cele mai mari, am o impresie foarte bună, abia aştept să mai vin” (Alexandra Odoroagă); „am o propunere concretă, workshop-ul cu domnul Fieroiu e superb, dar ar fi util şi un atelier care să se finalizeze cu un mic spectacol creat aici, spontan, un atelier care să creeze hic et nunc o operă teatrală. Asta ar însemna mai puţină plajă, dar ar crea un moment care să arate că avem puterea de a crea, fiecare cu ce are el mai bun” (Alexandru Petrila).
       Ileana Lucaciu a intervenit cu un ochi extrem de critic asupra galei, mutând discuţia pe subiecte mai tehnice/dureroase: „Eu sunt un spectator bătrân, care a văzut zeci de spectacole. În primul rând, mă interesează cum vă pregătiţi dumneavoastră pentru un concurs, partea individuală. Instituţiile de învăţământ teatral sunt groaznice, profesorii dumneavoastră doctori ar trebui să vă sfătuiască şi să vă pregătească pentru un concurs, sau pentru un casting – asta e societatea, trebuie să lucraţi pentru afirmare... A doua nedumerire – proba de grup. Avem nevoie de regizori – actorul fără regizor nu poate exista. Trebuie cooptaţi şi regizori, trebuie echipă cu regizori tineri. Apoi, în gală nu trebuie să intre examenele din institut. Nu, nu şi nu. Trebuie să vă desprindeţi de învăţare, aici trebuie să arătaţi ce aţi învăţat. Sunt decepţionată, nu dau vina pe dumneavoastră, ci pe învăţământul artistic: nu e dicţie. Poate părea minor, dar nu se poate ca la un spectacol să nu se înţeleagă sau să se ţipe, în ambele cazuri neauzindu-se cuvântul. Gândiţi-vă bine când rostiţi ceva pe scenă...”
       Andrei-George Gherghe, absolvent în 2010 al Facultăţii de Teatru de la Universitatea de Arte din Târgu-Mureş, a adus punctul de vedere al studenţilor/tinerilor absolvenţi de teatru: „Cred că înainte studiul la facultăţile de teatru însemna pentru un actor în formare 80% muncă la clasă şi 20% muncă cu sine însuşi. Acum e invers: nu mai există pedagogul, un student la actorie abia învaţă să intre pe uşă şi trece la Shakespeare. Sistemul Bologna a ucis meseriile vocaţionale din România, îndepărtează oamenii de valoare de teatru, de şcoală. De exemplu, un mare profesionist nu poate veni să predea pentru că nu are doctorat! E grav!”
       De aici, discuţia a alunecat spre comunicarea dintre teatre şi celelalte instituţii ale statului, cadre legislative, promisiuni lungi de discuţii şi schimbare. Cornel Todea a readus discuţia spre detaliile concursului, subliniind că în actul teatral trebuie să se realizeze un transfer de energie între actor şi public: „Mă bucur că anul acesta au apărut texte ale unor autori mai puţin cunoscuţi. Noutatea nu înseamnă însă implicit şi valoare. Proba impusă este menită să provoace creatorul şi spectatorul să descopere alte viziuni asupra aceluiaşi text. Energia pe care aţi consumat-o a fost de o parcimonie îngrozitoare. Această energie pe care trebuie să o transferaţi la cel ce este în sală nu a fost folosită de toată lumea, transferul de energie între actor şi public nu s-a realizat. Valoarea este capacitatea de a comunica în aşa fel încât eu să nu mă pot gândi la nicio altă belea fizică sau de altă natură...”
       Întâlnirea s-a încheiat cu tonul împăciuitor al lui Emil Boroghină, directorul Festivalului Naţional Shakespeare: „Pot privi detaşat, eu nu sunt director de teatru. Cred că mulţi nu realizează ce înseamnă Gala HOP. Aparţin unei alte generaţii, am nostalgia festivalurilor tineretului din anii '50 – '60, când s-au afirmat multe dintre marile nume de astăzi. Acum Gala HOP de la Mangalia oferă singura mare şansă să vă afirmaţi, aşa că vă sfătuiesc să vă folosiţi cât puteţi de această şansă de a vă afirma plenar, nu o păstraţi doar pentru CV... Am văzut foarte mulţi tineri cu calităţi, am văzut bunăvoinţă şi deschidere, calităţi care pot fi canalizate, dezvoltate, afirmate. Ce m-a neliniştit este că nu v-aţi ales un repertoriu care să vă pună total în valoare. Am ascultat texte de mare dificultate, în care se trece de la o stare la alta. Cred că textul impus v-a pus în valoare mai mult decât ceea ce v-aţi ales singuri. Dacă doriţi să vă alcătuiţi un mini-spectacol Shakespeare pentru ediţia din 2014 a festivalului, sunteţi invitaţi!”

       Premiile GTA 2011

       Juriul acestei ediţii a fost format din regizorul Radu Afrim, criticul Sorin Crişan, coregraful Florin Fieroiu, Marius Manole, actor la Teatrul Naţional din Bucureşti şi Virginia Mirea, actriţă la Teatrul de Comedie din Bucureşti.
 Surâsul timid al Thaliei pe faleze de nisip        Începând cu această ediţie, organizatorii Galei au decis ca Premiul „Ştefan Iordache” să devină Marele Premiu al Galei Tânărului Actor HOP – premiu acordat în memoria regretatului actor, prezent în juriul galei de la Mangalia cu ani în urmă, fiind stabilit şi finanţat chiar de soţia sa, Mihaela Tonitza Iordache, om de teatru şi de catedră, înainte de a pleca şi domnia sa către alte stele. S-a acordat iniţial – din 2009 - pentru cel mai bun actor la secţiunea individual. Anul acesta, juriul l-a conferit actriţei Diana Croitoru, absolventă în 2010 a Facultăţii de Arte, Universitatea „Spiru Haret”, la clasa Adriana Piteşteanu şi Vlad Rădescu. În concurs a prezentat monologul “Versiunea Martei”, după un text de Karel Capek. Actriţa a primit şi Premiul „Yorik”, oferit de Editura Nemira.
       Ştefania Dumitru a fost desemnată cea mai bună actriţă la Gala Tânărului Actor 2011 (monologul “Patricidul”, după Ion Sava). A absolvit în 2010 Universitatea „Spiru Haret”, la clasa Adriana Piteşteanu şi Vlad Rădescu.
 Surâsul timid al Thaliei pe faleze de nisip        Actorul Andrei-George Gheorghe a câştigat două premii pentru cel mai bun actor, unul fiind din partea juriului şi unul din partea publicului. El a absolvit anul trecut la Universitatea de Arte din Târgu-Mureş, fiind, după părarea mea, cel mai bun din concurs, reuşind să se facă plăcut, să transmită publicului energia interpretării, intrând aproape în dialog cu sala şi ridicând-o în picioare.
 Surâsul timid al Thaliei pe faleze de nisip        Premiul „Timică” a fost acordat actriţei Bianca Ioan, care a prezentat pe scenă monologul “Un an bisect” de Walter Ben Har. Actriţa a absolvit anul acesta la Universitatea de Arte „George Enescu” din Iaşi, la clasa Emil Coşeru şi Tatiana Ionesi, iar în concurs a convins prin sinceritatea şi firescul interpretării. Probabil acesta a fost şi motivul pentru care ea a primit şi premiul publicului pentru cea mai bună actriţă a galei.
       Andreea Moustache, absolventă în 2009 la U.N.A.T.C. „I.L.Caragiale”, la clasa Sandu Mihai Gruia, a primit Premiul “Sică Alexandrescu”, premiul special al juriului, pentru felul în care a interpretat monologul “Pământul”, după “Moromeţii” de Marin Preda.
       Cel mai bun spectacol de la Gala HOP a fost desemnat de juriu “The H(eden) Garden” (scenariul Alexandra Pâzgu, după “Livada de vişini” de Anton Cehov, regizor Medeea Iancu). Premiul publicului pentru cel mai bun spectacol i-a revenit piesei “Hamlet…Eu sunt?”, după “I am Hamlet” de Richard James.
       Toţi câştigătorii şi-au prezentat anul acesta momentele din concurs şi la Bucureşti, în Piaţa “George Enescu”, în cadrul zilelor TVR Cultural, în direct la televiziune: acest eveniment mediatic important pentru un actor necunoscut, la început de drum, se întâmplă la fiecare doi ani, cu ocazia manifestărilor Festivalului Enescu.
       Casa de cultură din Mangalia a găzduit cea de-a XIV-a ediţie a Galei Tânărului Actor HOP, organizată de Uniunea Teatrală din România, Institutul Internaţional de Teatru, Secţia Română şi Primăria Municipiului Mangalia, cu sprijinul financiar al Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional şi al unor sponsori constanţi, beneficiind şi de aportul Consiliului Judeţean Constanţa şi al Fundaţiei „Fantasio“.
       Consider lăudabilă „încăpăţânarea” dovedită de UNITER de a nu dezarma în faţa greutăţilor de ordin financiar şi organizatoric: în ultimii ani, dat fiind că un eveniment cultural precum această gală nu are impact „politic”, respectul autorităţilor locale se reduce la discursurile de la deschidere şi din seara laureaţilor, în care se mulţumeşte pentru promovarea culturii româneşti. Din suma modică şi simbolică prevăzută în bugetul local pentru acest eveniment naţional, mult mai mică decât pentru evenimente locale de care nimeni nu-şi mai duce aminte, se acordă, în final, nimic sau mai puţin de jumătate. Şi atât.

 Surâsul timid al Thaliei pe faleze de nisip

       Gala este răsplătită cu participarea din ce în ce mai mare la preselecţie şi de momentele de valoare, cum numai clădite pe entuziasmul tinereţii şi al voinţei se pot afla. În rest... tinerii actori rămân cu speranţa că poate ceva se va schimba şi va fi mai bine, că salariile din teatru nu vor mai fi de 500 de lei net pentru începători, că nu vor fi disponibilizaţi şi că nu vor mai fi crize, că „vor prinde” ceva proiecte sau îşi vor face o trupă numai a lor, independenţi, şi vor fi invitaţi pe scene, la televiziuni...
        Thalia surâde timid, şi uneori trist...

 Surâsul timid al Thaliei pe faleze de nisip

       Se cuvine să acord un „premiu“ de respect şi consideraţie tuturor acelora care muncesc la reuşita evenimentului, echipa mică şi energică a galei: Cornel Todea (director artistic), Aura Corbeanu (vicepreşedinte UNITER şi director executiv al galei), Carmen Marinescu (coordonatorul economic), Doina Lupu (coordonatorul proiectului), Ruxandra Ţuchel (coordonator al biroului de presă), Maria Morar (coordonator de imagine), Eugen Albei (coordonator tehnic), Corina Gherleanu, Pamela Bojog-Pricopie, Simona Stoica şi Aurel Ruşti, cărora li se adaugă echipa tehnică, de un profesionalism desăvârşit.
       Falezele de nisip rămân, să aştepte toamnele ce vor urma, sub ţipătul ascuţit al pescăruşilor. Spectacolul vieţii continuă. Spectacolul trebuie să continue.
ALTERNATIVA / THE ALTERNATIVE / L'ALTERNATIVE - Politica, cultura, stiri, publicitate