BASARABIA PAMANT ROMANESC
-Sandu Baltescu-
Plai romanesc, parte de Rasarit a Tarii Moldovei, a lui Stefan cel Mare, a strabunilor si urmasilor sai, Basarabia a fost anexata puterii rusesti in mod abuziv, la inceput de secol XIX. Mutand hotarul, impotriva celor firesti dela Nistrul involburat, strajerul pazitor de veacuri al tuturor navalirilor, si a vitregiilor timpurilor, la Prutul linistit, purtator de datini si traditii romanesti, s-a facut nu numai o mare nedreptate, ea este ca o taietura adanca si dureroasa in trupul viu al natiunii romane.
In jocul diplomatic al Marilor Puterii, Tarile Romane erau sub controul Portii otomane dar aveau un asa-zis protectorat rusesc in fata ei. In timpul razboiului din 1806 - 1812 dintre Rusia si Imperiul Otoman, la intrevederea din 1808 de la Erfurt, Napoleon I Bonaparte a sprijinit ideea tarului Alexandru I (1801-1825) de a ocupa Tarile Romane. Datorita unor complicatii diplomatice si a rezistentei Portii Otomane l-au determinat pe tar sa se margineasca doar la Moldova, pana la Siret, iar apoi numai pana la Prut.
In tratativele de pace de la Bucuresti din 1812, purtate prin intermediul bogatului negustor Manuc-Bei, dragomanul Dumitrache Moruzi a fost cumparat cu bani grei de catre rusi tainuind sultanului o scrisoare a lui Napoleon care informa poarta despre inceputul campaniei sale impotriva Rusiei. Prin pacea de la Bucuresti din 1812, teritoriul dintre Prut si Nistru a fost anexat de Rusia sub denumirea de Basarabia.
Mentionam ca tarile romane au devenit vecine prin Nistru cu Rusii abia in 1792 in timpul domniei imparatesei Ecaterina a II-a(1763-1796) sotia lui Petru al III-lea. Dupa ce isi asasineaza sotul, ea conduce destinele Rusiei si anexeaza de la Polonia Lituania iar de la Turci Crimeea, intanzindu-si stapanirea pana la Nistru.
Traversand un secol, Basarabia instrainata, cu statut de „gubernie” in cadrul Imperiului Romanovilor, confruntata cu mari incercari de deznationalizare si colonizare cu populatie slava, a stat langa trupul mamei s’a intristat, a suferit s-a bucurat, a admirat, si a sprijinit asa cum s-a putut, Unirea Principatelor Romane, Razboiul de Independenta, declararea Romaniei Regat, cu speranta nestramutata ca intr-o zi se va intorce acasa.
Evenimentele I-ului razboi mondial, au fost intampinate de Basarabia cu dorinta arzatoare de a se reuni in fapt si in cuget cu trupul romanesc. A fost prima din provincii care a inaugurat procesul maret de intregire nationala a statului roman, astfel ca, in 25 Septembrie 1917, s-a constituit organul reprezentativ numit Sfatul Tarii. Forul coordonator a fost Consiliul Directorilor, iar presedinte ales Ioan Inculet.
Dupa 6 luni de pregatiri febrile, la 27 Martie 1918 orele 5 p.m. a avut loc Adunarea Sfatului Tarii. In sala au fost prezenti toti membri cabinetului Republicii Moldovenesti, Primul Ministru Roman, Alexandru Marghiloman, trimisul special al Regelui Ferdinand, fauritorul Romaniei Mari. Intr-un entuziasm general s-a declarat unirea Basarabiei cu tara mama.
A urmat o perioada interbelica cand Romania in granitele ei firesti se bucura de respect si consideratie in Europa si in lumea toata.
Dar o alta lovitura, prin odiosul tratat Ribbentrop-Molotov, din Iunie 1940 Basarabia a fost din nou rapita. Indura arestari, deportari, munci fortate, familii dezmembrate, biserici pustii, cimitire fara cruci.
Sfarsitul anilor ’80, vesteste caderea comunismului, iar Basarabia devine independenta. Asa cum era firesc, puterea dela Bucuresti trebuia sa-si aduca fratii acasa. Multumindu-se cu actiuni sentimentale, Basarabia s-a trezit iar singura si parasita. Noi si vechi structuri de tip securisto-comuniste, pun stapanire pe ea. Reuseste totusi Partidul Popular Crestin Democrat, condus de Iurie Rosca, sa aibe cativa reprezentanti in parlament.
Statul de drept nu a fost respectat, independenta justitiei si libertatea mass-media au fost încalcate, drepturile omului de asemenea, s-au exercitat presiuni inadmisibile asupra opozitiei, în special asupra PPCD-ului. Testul alegerilor din 6 martie va fi un test esential.
Daca am merge mai departe cu gandul la deschiderea unei strategii pe termen mai scurt, sau mai lung al unui proces de unificare pasnica, nu ar ingrijora partea Vestica a lumii, ci poate chiar ne-ar aplauda, ca ne regasim in matca fireasca, dublu milenara, a istoriei noastre.
Pentru arhiva "CRONICA CELUI DE PE URMA" apasati aici.
