THE ALTERNATIVE / L'ALTERNATIVE
ANUL 9 Nr. 103 - MAI 2012 - Editie electronica

The Washington Post despre demiterea Guvernului României

Guvernul României condus de Mihai Răzvan Ungureanu a fost demis

       Guvernul României condus de Mihai Răzvan Ungureanu a fost demis la numai două luni după ce fusese instalat, prin moţiune de cenzură.
       The Washington Post, unul dintre cele mai importante ziare de pe continentul American, prin Karel Janicek corespondent la Praga, relatează: “Romania’s government fell Friday in a no-confidence vote, as opposition parties seized on widespread public anger over biting austerity measures and corruption... In Bucharest, some 235 lawmakers voted against Prime Minister Mihai Razvan Ungureanu, four more votes than needed.
       Opposition leader Victor Ponta said the victory represented the end “of an abusive system that uses any weapon possible.”... “Sometimes there is justice. Today there was justice,” he declared.


 
O conferinţă, un cuvânt de suflet şi învăţătură

-Alexandru Tomescu-

       Unul din evenimentele care sădeşte pacea şi liniştea în sufletele credincioşilor din Comunitatea ortodoxă de pe continentul Nord-American este Annual Lenten Lectures „Spiritual Life” găzduit de Parohia Ortodoxă Antiohiană „Sfântul Gheorghe” din Richmond Hill, o mică localitate în vecinătatea metropolei toronteze.
       Organizat ca un ciclu de conferinţe, în postul Sfintelor Paşti, binecuvântat anul acesta de o primăvară canadiană timpurie şi blândă, a avut printre alţi învitaţi pe Prea Cuvioasa Măicuţă Stareţă Gabriela de la Mănăstirea „Adormirea Maicii Domnului” din Rives Junction, Michigan, SUA.
       Expunerea Prea Cuvioasei Măicuţe Gabriela s-a intitulat „Suffering, a Pathway to Spiritual Peace”. Prezentată într-o engleză clară, cu termeni accesibili tuturor, folosiţi şi în noile publicaţii religioase, conferinţa a avut o ţinută academică.

-editorial-


Dr. NICHOLAS ANDRONESCO

Dr. NICHOLAS ANDRONESCO
Filozof, profesor, om de ştiință
Fragment din dizertaţia de doctorat, rezultat al cercetărilor ştiinţifice la Yale University, New Haven, Connecticut, USA

VIII. CONSTRUCTIVISM IN PHYSICS
-Deschideti-

***

TEORIE ŞI PRACTICĂ ÎN (DEZ)INFORMARE
„Apologia corupției”. Lecție pentru naivi.
-Deschideti-

***

BESSARABIA, MY LOVE

SURVIVING SIBERIA
TEMA PENTRU ACASĂ (III)
By NICOLAE DABIJA         In English by DR. NICHOLAS ANDRONESCO
-Deschideti-



ALTERNATIVA - Euterpe

Interviu cu Dr. Prof. Lavinia Coman

Dr. Prof. Lavinia Coman

Doamna Lavinia Coman s-a nascut la Focşani (27.11.1940) este absolventa a Conservatorului din Bucureşti devenind asistent acompaniator la clasa de canto, mai apoi directoarea Liceului de muzică „George Enescu“ şi actualmente este profesoară universitară de pian şi directoarea Departamentului pentru pregatirea personalului didactic la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti.

Corina Kiss: Personalitatea dvs. în muzică e deja cunoscută, dar o să mă întorc la adolescenţa dvs. Cum aţi ajuns la muzică?

Lavinia Coman: M-am născut într-o familie foarte muzicală. Fără să aibă o educaţie de specialitate, ambii părinţi cântau cu mare plăcere şi ascultau constant muzică. Împreună cu ei mergeam la concertele săptămânale susţinute de filarmonica din Focşani la teatrul din localitate, care este o adevărată bijuterie arhitectonică şi se bucură de o acustică foarte bună. Am luat lecţii de pian de la 8 ani, cu dirijorul acestei filarmonici, Silviu Zavulovici şi apoi cu profesoara cea mai renumită din Focşani, Noelia Prisecaru. Aşa am studiat de plăcere acest instrument timp de câţiva ani. Până când, la unul din concertele săptămânale, am ascultat-o pe marea pianistă Silvia Şerbescu în concertul al doilea de Rachmaninov. Acel concert mi-a declanşat o revelaţie, anume că drumul meu trebuie să fie muzica şi pianul. Aveam 12 ani şi eram foarte bună la şcoală. Profesorii mei n-au înţeles niciodată opţiunea mea. Nici ai mei nu erau foarte clarificaţi, însă m-au sprijinit cu tot ce au putut ca să mă pot apropia de acest domeniu, de lumea oamenilor din muzică, în care nu aveau conexiuni. Tatăl meu a obţinut permisiunea dnei. Şerbescu de a merge la Bucureşti să fiu examinată de dumneaei. M-a ascultat şi apoi, zâmbind, i-a spus tatălui meu: „Domnule farmacist, las-o să facă lucrul acesta care o pasionează.

-more-

ALTERNATIVA - Cartea pe Net

Condamnat să învingă
PARTEA ÎNTÂI
CRUCEA VÂNTURILOR
CAPITOLUL 8
FĂRĂ JALBĂ-N PROȚAP

Mihai Rădulescu

Mihai Rădulescu        Perioada petrecută ca dispecer era rodnică. Junele buhușean adunase o listă lungă de relații sociale, de oameni de seamă care știau cine era Nuțu, care așteptau să între el în tură, să fie serviți de el. Până sosea taximetristul în fața casei lor, insistau să stea de vorbă cu dispecerul la telefon. Munca lui devenise romantică și plină de neprevăzut. Nu i se putea aplica răspunsul dat de Marcel Prevost, director la "Revue de France", unui scriitor ce fusese înjurat în revistă. Acela îl abordă cu: - Ați băgat de seamă că de șase luni nu vă vorbesc! - Da, zise vinovatul, și tocmai intenționam să vă mulțumesc. Nu, Nuțu era dorit de toată lumea.
       Neprevăzutul, însă, nu ne este totdeauna favorabil.
       Se întâmplă ca doi pui de țigani să înjunghie la ceasurile douăsprezece ziua un șofer, după faptă fiind linșați de populație. Nuțu era, spre nenorocul lui, șef de tură.
       Se declanșă o grevă a taximetriștilor din București. Asta se petrecea prin '78 - 79'. Cereau asigurări împotriva uciderii la volan, salarii mai mari, condiții de lucru superioare celor ce aveau, mașini bune, cu piese de schimb, volgile clasice sosind din U.R.S.S. fără atari piese, și celelalte.
       Greva a constat în circulația taxiurilor cu farurile aprinse; într-o demonstrație cu lumânări, la Sfatul Popular al Capitalei; fiindcă victima provenea din Otopeni - abia isprăvise armata și avea un copil de nouă luni -, șoseaua fu ocupată de șase șiruri de taximetre, trei la dus, trei la întors;
-mai mult-
BASARABIA 1812 - 2012
(Serial comemorativ)

Paul Goma şi Basarabia

       Am pornit de la intenţia de a recenza cartea “Basarabia,” publicată anul trecut (n.n. anul 2002) în România de editura Jurnalul Literar şi semnată de scriitorul Paul Goma din Paris. Lectura lucrării m-a marcat însă atât de adânc încât intenţia s-a transformat în datorie. “Basarabia” este viaţa zbuciumată a unei naţiuni, a unei generaţii a autorului şi a noastră a tuturor. Este o carte care trebuie citită.
       Deşi lucrarea este subintitulată “roman”, ea este mai degrabă un jurnal original care prezintă şi comenteaza la 60 de ani distanţă ce s-a întamplat în Basarabia în 1941, ce s-a intamplat de atunci şi până acum, şi ce se întâmplă în prezent în România şi oarecum în lume.
       Paul Goma se dovedeşte a fi un bun cunoscaăor al istoriei. Numeroasele paranteze pe care le face nu sunt didactice. Ele sunt adevăruri care trebuie spuse, respuse şi paraspuse, pentru a imita stilul autorului, până când vor fi înţelese de toţi Românii. Ca stil literar şi ca lingvist, Goma este inventiv, creativ şi fără îndoială original. Preocupat de limba şi originea strămoşilor noştri autorul abordează chestiunea moştenirii de la Daci, de la Romani şi chiar de la alte popoare. Şi în tot acest timp, nu pierde nici firul naraţiunii şi nici obiectul principal al cărţii. (Prof. Dr. Nicolae Dima)
-mai mult-
 
O altă poveste a evreului rătăcitor

Daghani, 'Scrisori către Daniela'        Cu ceva timp în urmă, evocând cu doamna Florica Cruceru, una dintre marile personalităţi născute în Mangalia interbelică, figuri ale vremurilor de altădată, dumneaei din propriile amintiri, eu din cele transmise mie sub forma povestirilor, mi-a mărturisit că a descoperit, din întâmplare, o poveste de viaţă fascinantă, legată de oraşul în care trăieşte acum, Constanţa. „Ai auzit de Miga, nu-i aşa?” Farmacia Miga... cum să nu fi auzit, este şi astăzi reperul meu în centrul oraşului. „Draga mea, am descoperit o poveste de viaţă extrem de tristă.” Şi mi-a oferit o carte: Daghani, „Scrisori către Daniela” (Editura Europolis, Constanţa, 2009, ediţie îngrijită de Florica Cruceru, traducere şi note Michaela Roşioru).
       Daniela, am aflat, este Daniela Miga (1917-1999), scriitoare, artistă decoratoare, fiica lui Ion şi a Ernestinei Miga, iar edificiul cu trei etaje, construit la începutul secolului al XX-lea în centrul Constanţei (azi peste drum de Muzeul de Artă), este casa părinţilor, casa copilăriei. Farmacia lui Ion Miga – farmacia Miga – se află la parterul clădirii, spaţiu care, de peste 75 de ani, are aceeaşi destinaţie, indiferent de regimuri istorice sau de proprietari. (Silvana Cojocăraşu)
-mai mult-
ALTERNATIVA - Noutati Editoriale

Ionuţ Caragea - Conştiinţa lui Uezen

Ionuţ Caragea - Uezen        Romanul ştiinţifico-fantastic Uezen, al scriitorului româno-canadian Ionuţ Caragea (pseudonim Snowdon King), a fost publicat la editura americană Wildside Press. Cartea tradusă în limba engleză de Petru Iamandi poate fi achiziţionată de pe situl Amazon sau de pe situl editurii Wildside Press. Editura americană, cu sediul în Rockville, Maryland, este recunoscută pentru publicarea prozatorilor de talie mondială.
       „Ar fi fost de neconceput pentru mine ca după ce m-am lăudat tuturor că l-am descoperit (pus în valoare) pe poetul Ionuţ Caragea, să nu-l fi publicat într-un gen oarecum diferit. Am sperat în secret că în SF, ca şi în poezie, Ionuţ va fi un liric. Şi iată, citind volumul II al primului său roman SF, pot spune că am câştigat a doua oară pariul cu literatura: Ionuţ Caragea scrie un SF de o calitate care m-a lăsat cu gura căscată. Citindu-i aceste pagini, m-am umplut de încântare. Ionuţ este unul dintre rarele cazuri de scriitori înzestraţi cu harul de a scoate din ei literatură de valoare aşa cum ţâşneşte apa din izvoarele munţilor. Ce să fac, în faţa talentelor mari îmi ridic întotdeauna pălăria: — Chapeau, Ionuţ!” (Dumitru Scorţanu – prefaţă la volumul Conştiinţa lui Uezen)


Adrian Silvan Ionescu (I) – „Hrănesc Institutul de Istoria Artei, la fel ca în basme, cu 'jăratec'”/ interviu de Stelian Ţurlea

Prof. Dr. Adrian-Silvan Ionescu

       Adrian-Silvan Ionescu (n. 1952), a studiat la Liceul de Arte Plastice "N.Tonitza" şi apoi la Institutul de Arte Plastice "N. Grigorescu", secţia Istoria şi Teoria Artei, pe care a absolvit-o în 1975. A lucrat ca muzeograf la Muzeul Naţional de Artă, apoi la Muzeul Municipiului Bucureşti, unde a fost director adjunct (1990-1993); apoi a devenit consilier cultural la Inspectoratul pentru Cultură al Municipiului Bucureşti (1994-1995). S-a dedicat cercetării şi, din 1995 până în 2011, a fost cercetător ştiinţific I la Institutul de Istorie "N. Iorga". De la 1 mai 2011, este director la Institutul de Istoria Artei "G. Oprescu"...

- Adrian-Silvan Ionescu, de ceva vreme ai fost numit directorul Institutului de Istoria Artei "G. Oprescu". Ce-ţi propui în această funcţie?

- Aproape se împlineşte anul de când am luat funcţia în primire, pe 1 mai 2011, în urma unui concurs dat cu două luni mai înainte. Când mi-am prezentat planul managerial în faţa unei comisii a Secţiei de Arte, Arhitectură şi Audiovizual a Academiei Române, unul dintre distinşii academicieni care făceau parte din ea mi-a spus, mai în glumă, mai în serios: "Dragul meu, te avertizez că iei o mârţoagă pe care trebuie să o transformi în cal de curse!" Mi-am însuşit această observaţie şi, de la debutul în noua activitate, am început să hrănesc Institutul, la fel ca în basme, cu "jăratec". Imediat mi-am pus în practică proiectul şi mă pot mândri că, în timp de 7 luni, până la finele anului, am realizat câte ceva, şi nu neapărat lucruri minore. Prima decizie a fost să solicit o amplificare a numărului de pagini pentru una dintre publicaţiile Institutului, "Revue Roumaine d'Histoire de l'Art", care avea doar 95 de pagini, iar acuma are 150.

-continuare-

EXILUL CREATOR

EXILUL...

Paul Goma

PAUL GOMA

       Exilul este un termen valabil pentru toţi cei care nu se mai află în ţara lor, în vatra lor. Aceşti oameni nefericiţi (dintotdeauna) sunt exilaţi ori de bunăvoie (nemaiputând suporta condiţiile din vatra lor), ori siliţi (prin expulzare). Sau cei pe care i-au prins evenimentele în afara României (în diplomaţie - Eliade, Baciu, V. Horia, Ionescu) şi care nu s’au mai întors de frica represaliilor. Sau cei care au venit pe jos, trecând frontiera (Cuşa, Pârvulescu). Apoi ,,cumpăraţii’’ (unii chiar scoşi din puşcărie) prin relaţii şi prin bani. A urmat apoi perioada de dezgheţ, când frontierele s’au întredeschis pentru turism şi schimburi culturale şi de familie, care a durat până în ’89, şi care a facilitat rămânerea românilor în Occident...
       Momentul Decembrie 1989 nu a însemnat deloc abandonarea politicii de recuperare a Exilului activ, după cum momentul 1996 (câştigarea alegerilor prezidenţiale de către Emil Constantinescu, n.n.) nu a însemnat încetarea încercării de a-i supune şi pe românii ce trăiesc în afara graniţelor. Şi Ceauşescu avea obsesia recuperării exilaţilor (a încercat, din nefericirea a înregistrat chiar câteva succese), însă ofensiva a devenit aproape-plimbare sub Iliescu. Şi înainte şi după ’89, obiectivele ,,Centralei’’ (Securitatea eternă) au fost: bisericile, casele culturale şi asociaţiile exilaţilor, oamenii (exilaţii), sărbătorile naţionale, comemorările, simbolurile naţionale…

-continuare-